Regatul Inimilor de Gheață

Capitolul 69 ~ Volumul 2

Nici macar nu imi dau seama care dintre ei isi bate mai tare joc de mine, mama sau tata? Cum poate mama sa se casatoreasca atat de repede, iar tata sa ma oblige sa stau atat de mult in preajma celui pe care il urasc din tot sufletul?

- Tata, te auzi ce spui? intreb eu iritat, ridicându-ma din pat.

- E vreo problema, fiule? spune acesta ca si cum nu ar fi afectat.

- Nu, totul e perfect normal, adica mergi la încoronarea celui care ți-a luat persoana cea mai draga! Serios, cum poți merge asa de sigur acolo?

- N-ar îndrăzni sa ma provoace, am un regat si o armata care ar înghiți-o pe a lui în câteva secunde.

- Eu n-aș fi atât de sigur în locul tau. În fine, nu ca m-ar interesa atât de tare ce faci tu, dar eu ce treaba am în toată chestia asta? Adică pe mine de ce ma iei cu tine?

- Trebuie sa îți deschid ochii tai, pentru ca deși ii ai, nu vezi nimic cu ei!

Îl urăsc când vorbește în metafore. Poate spune direct dacă are ceva de spus, serios acum. Pe lângă faptul ca habar n-are ce îl asteapta, ma mai și taraste pe mine după el sub pretextul ca sunt prea orb ca să vad ce e sub ochii mei? Cum poate sa reacționeze asa? E un adevărat nesimtit. Știu ca e tatăl meu și nu ar trebui sa ma comport asa, însă eu, indragostit? Chiar as vrea sa o vad și pe asta. Sora mea chiar a gândit o mare și gogonata prostie când a crezut ca ma voi indragosti. Sincer, nu cred în faza cu sufletele pereche, mi se pare o prostie. Cum ar putea cineva sa îți stabilească destinul de dinainte și sa se știe deja pe cine vei iubi? Cine e responsabil de asa ceva, nu ar fi trebuit sa fie alegerea fiecărui om? Dacă acel cineva se tot îngrijește ca oamenii sa se iubeasca, de ce nu ii lasă să fie fericiti? Ii amăgește cu fiecare clipa și totusi, acei oameni mai au tăria sa spună ca au iubit și ca încă iubesc. Mi se pare o chestie total fără logica. Adică iubesti, îți pui sufletul pe tava ca alții sa își bata joc de tine? Sa te doboare și apoi sa dea în tine ca ai căzut în capcana dragostei? Dragostea e un pacat, dar mulți nu sesizează asta. De ce te-ai indragosti dacă totul se termina cu suferinta? Care e scopul? Adică iubesti, bun, și ce ai de câștigat din asta? Probabil și cealaltă persoana te iubeste, dar dacă nu puteți fi impreuna? Dacă va iubiți ca doi nebuni și nici măcar nu puteți sa va vedeți sau sa va atingeti? Dacă tot ce va unește sunt visele, compasiunea, empatia, ambiția și speranta? Dacă tot ceea ce va unește e doar o punte larga de suferinta? Atunci, cine e vinovat? Mulți ar spune ca asa e dat sa fie, însă sunt absolut sigur ca e de fapt doar vina indragostitului. Ce e de fapt aceasta dragoste? Cine se crede ca să distrugă atâtea vieții cu inocenta de care se zvonește ca e vinovata? Cum sa spui ca dragostea exista dacă tu nu poți nici măcar sa comunici sau sa vezi persoana pe care o iubesti? Aici ma refer la tata, fiindca nu a văzut-o pe mama de mai bine de 20 de ani și dacă ar vedea-o, i-ar cădea în genunchi, spunându-i ca o iubește ca un nebun. Ce prost...

- Ah, serios? Ei bine, tata, chiar dacă Trandafirul de Gheata acoperă întreg Icelandul, nu ma intereseaza. Eu pot supravietui, asa ca nu ma deranjeaza.

- Dustin, cumva ți-e frica de dragoste?

Ma ridic instant în picioare când aud întrebarea tatei. Cum adică dacă îmi e frica de dragoste? Sunt ÎNGROZIT de ea. E cel mai mare păcat al omenirii, si ei încă nu conștientizează asta.

- Tata, ce e dragostea? Cine e ea încât sa îmi fie frica de ea?

Tata oftează zgomotos și se apropie de mine amenintator.

- Sunt de-a dreptul terifiat, continui eu. Știu ca ai rămas marcat de dragostea pe care ți-a purtat-o mama și pentru ca nu ai putut face nimic ca să o salvezi, însă nu pot decât sa ți-o spun în fata: ai fost un prost ca te-ai îndrăgostit de ea, iar ea o proasta pentru ca s-a îndrăgostit de tine. Dragostea asta doar va strica de cap, încă nu sesizati?