Regatul Inimilor de Gheață

Capitolul 58 ~ Volumul 2

Fata asta ma priveste incontinuu de ceva vreme. Ma ingrijoreaza faptul ca nu reactioneaza, dar se vede pe ea ca e inspaimantata.

- Pleaca de aici daca nu vrei sa te ucid! strig eu inspre ea, simtind cum cicatricea ma ardea.

- Cine esti? intreaba ea putin fermecata de masca mea, insa eu imi indrept privirea in alta parte si imi arunc o mana peste ea.

- Nu trebuie sa stii! spun eu deprimat.

- Eram doar curioasă!

Sa puna astfel de intrebari imprudente vazand ca sunt pe cale sa o omor, nu stiu cum sa reactionez decat sa declar ca nu am mai vazut asa ceva niciodata intr-o femeie. Imi iau sabia de la gatul ei, dar aud un oftat inainte sa plec.

- Rana aceea...

De aia ma grabeam, idioato, e o rana adanca si n-am chef de barfe pe seama mea. Si asa sunt... cum sunt...

- Bine, gata, am inteles! spune ea pe un ton incredibil de familiar.

Fata asta are talentul sa ma calce pe ultimul nerv, asemeni surorii mele gemene. Imi aduce aminte de ea... Totusi, evit mai multe discutii si ma indepartez, ajungand la han.

*

Noaptea nu a fost nicicum pentru mine. Rana asta e mai grava decat credeam, iar somnul a fost aproape imposibil pentru mine. Daca Andrew, prietenul meu, nu chema doctorul, probabil ca ma alegeam si cu o infectie. Sunt cazat la un han de rahat, nu ma mai mira nimic.

Prietenul meu intra in camera cu micul-dejun, iar eu ii arunc o privire plina de semne de intrebare.

- Serios, Andrew, stii doar ca nu mananc micul-dejun...

- Acum sunteti ranit, Alteta Voastra...

Imi vine sa il sugrum cand il aud cum ma numeste.

- Ti-am spus ca nu trebuie sa fim dati de gol...

- Nu e nimeni in camerele de alaturi, nici macar pe etaj cu noi! spune el, dandu-si ochii peste cap.

- Bine, probabil! spun eu inexpresiv. Ai aflat ceva? intreb eu, observandu-l cand se aseaza pe fotoliu.

- Ceva clar e ciudat, palatul e cuprins intr-o liniste nebanuita.

Asta imi da chiar si mie de banuit. Nu am incredere decat ca tot ceea ce se intampla e clar linistea de dinaintea furtunii.

- Ai grija doar sa nu afle mama de asta! spun eu, incercand sa ma ridic si scrasnind din dinti.

- Poate ar fi mai bine sa va odihniti! spune Andrew, insa ii arunc o privire plina de dispret.

- Sunt prea multe de facut! spun eu, luptând fata in fata cu durerea.

- Ce am de facut? intreaba Andrew, punandu-se in fata mea si privindu-mi succint mana intepenita.

- Pentru inceput, ai grija ca manevratul ăla de doctor sa nu sufle o vorba cum ca eu sunt pe aici si sa mi se dezvaluie identitatea. In al doilea rand, trebuie sa vii cu mine.

- Unde? intreaba el curios.

- Vei vedea! spun eu, iar un ranjet victorios imi incununeaza fata.

Odata ce Andrew a revenit, imi leg bine rana si ma imbrac asemeni unui mafiot. Imi iau sabia la mana, iar Andrew imi urmeaza exemplul.

- Alteta Voastra...

- Andrew, trebuie sa ma infiltrez in palat pentru acel document secret. Scopul nostru principal e sa punem mana pe planurile de stat si pe trandafir...