Regatul Inimilor de Gheață

CAPITOLUL 39

Am de gand sa ascund cat mai bine incidentul de azi-noapte. Nu pot sa spun decat ca ma simt ingrozitor. David m-a salvat, dar n-am idee cum se simte el acum. Nici nu mai spun nimic de faptul ca Stefan e in acea situatie in care nici macar nu mi-as fi dorit sa mi-l imaginez vreodata. Nu e prima data cand imi face rău, insa chiar nu stiu daca s-ar merita sa fiu langa el. Nu stiu, nu stiu ce e mai bine pentru mine. Antonio, unde esti cand am nevoie de tine?

Sunt chiar aici, surioara?

Poftim? Ii aud vocea. Ma rotesc in toate partile speriata.

Antonio? Nu te vad, unde esti?

Aud un pufnet.

Nu esti capabila sa ma vezi, insa sunt destul de sigur ca ma auzi.

N-are idee cat i-am lipsit sau de ce ii arde de glume? Tonul lui e atat de entuziasmant.

De ce te pot auzi?

Antonio respira greu.

Lacrima de dragon, surioara! Asculta, trebuie sa ai incredere in notiunea timpului, ea le rezolva pe toate.

Doar nu vorbeste serios? Chiar are de gand sa ma lase sa fac asta?

Riette, ai incredere in tine si in cei din tine.

Cei din mine? Ce vrea sa spuna?

Du-te la doctorul la care te-am dus eu. Trebuie sa inveti tainele vrajitoriei. Mai ales ca esti o vrajitoare speciala.

Totul dispare. Nu, nu, nu, Antonio, nu ma parasi. Degeaba il strig cu forta mintii, nu raspunde. Antonio, cum de m-ai lasat in astfel de momente? Oricum, intru in camera si ma pregatesc sa plec unde m-a trimis el. Imi iau pelerina si mi-o asez pe cap. Imi prind parul intr-un coc lejer si ma imbrac asemeni unei cersetoare. Poate scap nevazuta prin acest palat care in definitiv a fost dintotdeauna casa mea. Ies din camera si arunc o privire. Oare unde sunt toti soldatii? In fine, e doar in avantajul meu daca nu e nimeni prin zona. Ma indrept inspre scari si le cobor prudent. Unde sunt toti soldatii? Ajung la parter. Nu-mi place, e prea usor. Deschid usa, lasand in urma o tacere groanzica. Singurul lucru pe care il aud e fantana uriasa din hol al carei susur impresoara intreaga atmosfera. Pun mana pe clanta, insa o mana e pe umarul meu. Clar, nu putea fi atat se usor. Cand imi intorc privirea, il vad pe Arthur privindu-ma incruntat. In spatele lui, se afla Garda Regala din intreg palatul. Grozav, sunt regina! Asta inseamna: ingradire totala.

- Unde mergi, iubito? Tocmai chemasem dupa tine.

- Trebuie sa merg sa fac o vizita cuiva, Arthur.

- Asa singurica? Nu pot lăsa sa ti se intample ceva.

- Nu sunt singura! ma ratoiesc eu.

- Atunci cu cine esti? zambeste el incocent. Gata, nu accept niciun raspuns. Ei vin cu tine.

Oh, unde e intimitatea?

- Nu vreau asa!

- Nu vrei? Atunci... pot aduce aici pe acel cineva?

Adica trebuie sa car sute de soldati dupa mine pentru o vizita secreta? Ce fel de viata e si asta?

- Voi merge eu cu ea, Majestatea Voastră!

Din multime, iese cel pe care l-am cunoscut mai demult... Peter.

- Merg eu cu Majestatea Sa, regina!

Arthur zambeste.

- E cel mai capabil ofiter din armata noastra, Peter.

- Stiu, am facut cunostiinta cu el deja. Acum, pot sa plec?