Regatul Inimilor de Gheață

Capitolul 65 ~ Volumul 2

Nu au trecut mai puțin de trei ani de când sora mea a murit. Cred, nu mai am evidența zilelor de atunci. Viața mea a luat o întorsătură atât de mare, încât nu mai știu nici măcar unde mă aflu în momentul de față. Ah, ba da, cu sticla de vin în mână. Cine a pus-o oare să se nască dragon astfel încât lacrimile mele să nu o poată vindeca? Sunt în regatul lui David de atâta amar de vreme... 

Mă aflu exact la barul din colțul străzii. Mama lucrează ca croitoreasă două case mai încolo, iar eu îmi ocup toate zilele plângându-mi de milă. Nu reusesc sa imi gasesc taria pentru a-mi reveni. Sunt daramat de cand Angel a plecat. Cat despre tata, nu a facut nimic interesant in ultimele luni. David inca nu stie ca si mama a venit cu mine, nu stiu cum ar reacționa. De cand mama si-a amintit tot, situatia a luat o intorsatura neasteptata. Faptul ca mama si-a amintit tot, a facut-o sa reanalizeze anumite comportamente ale anumitor persoane. Tinuturile sunt din ce in ce mai rau, magia piere de peste tot, sincer, cred ca toti sunt oameni acum. Nemurirea deja incepe sa dispara din ce in ce mai tare. Trandafirul de Gheata cred ca e singura noastra scapare. Trandafirul insa, devine din ce in ce mai imposibil de gasit. Nu pot sa cred ca am ajuns un betiv care isi ia banii din jocuri de noroc la care castiga mereu. Am ajuns deplorabil, problema nu e asta, problema e ca nu imi gasesc taria sa imi revin.

In fine, ma ridic de la masa, ii platesc ospatarului consumatia si ma grabesc inspre croitoria unde mama lucreaza. Strazile sunt pustii, iar eu ca intotdeauna: beau si nu reusesc sa ma imbat. Bat la usa croitoriei si o doamna grasa imi iese in întâmpinare. E detinatoarea casei.

- Mama ta nu e aici! spune ea sec.

- Cum adica? intreb eu ferm. Ati dat-o afara?

- Nu mi-as putea permite asa ceva stiind cine e! spune doamna serios. A muncit mult si a adus mult profit croitoriei cat a stat aici, ii sunt datoare pe vecie! Maiestria ei a dus-o la palat!

Ma inec in momentul in care aud. Cum adica mama e la palat?

- Poftim? Ce cauta mama la palat? intreb deja iritat si sesizez cum doamna incepe sa tremure.

- Au venit garzile, spuneau ca Majestatea Sa o cauta! spune doamna atat de sacadat, incat trebuie sa ma straduiesc mult ca sa imi dau seama ce voia sa zica.

Nu astept indicatii suplimentare, fug rapid inspre calul pe care l-am lasat legat de un stejar din apropiere si gonesc inspre palat.

*

Mama era in Sala Mare, încercând sa ramana calma. David aflase ca ea e aici si ca memoria ei isi revenise pe deplin datorita socului provocat de moartea lui Angel. O privesc pe mama de departe, insa David imi simte prezenta imediat.

- Dustin!

Mama isi intoarce capul si ma priveste îngrijorată. Stiam ca asa va fi. De la moartea lui Angel, mama ma protejează exagerat de mult. Totusi, nu pot sa o judec fiindca o inteleg.

- Nu ma incanta deloc revederea! spun eu arogant.

- Observ asta! Acesta este motivul pentru care am sa te invit sa iei loc. Chiar aveam cu mama ta o discutie foarte interesanta.

- Unde e printesa Alexandra? intreb eu putin derutat, evitând sa spun numele obisnuit al printesei, preferandu-l pe al doilea.

- Era aici adineauri! spune David putin naucit. De ce?

- Nu ai logodit-o inca? spun eu flegmatic.

- De fapt, chiar despre asta vorbeam. Ma gandeam sa te logodesc pe tine cu ea.

Ma inec.

- Suntem rude! spun eu sec.

- De fapt, sangele meu si al lui Stefan nu are nimic in comun. Chiar daca suntem dragoni. Suntem speciali noi ca fiinte.