Regatul Inimilor de Gheață

Capitolul 82 ~ Volumul 2

David întra în camera, iar eu, Andrew și Darius am apucat sa ne ascundem la timp în sifonier, având totuși grija sa lasăm ușa intradeschisa pentru a auzi conversația celor doi.

- Buna, David! Îl saluta mama politicos, zambindu-i.

Știu mai bine ca oricine ca mama tine la David, iar dacă cineva l-ar rani, mama nu ar sta cu mâinile în san. Totusi, știu la felde bine ca cel care ocupa inima mamei mele e doar tata.

- E o mare onoare ca în tot palatul asta doar tu îmi spui pe nume! Spune David măgulit și se apropie încet de mama, mangaindu-i obrazul drept, moment în care mama îmi arunca o privire pe furis.

- David, ce cauți aici? Întreabă mama serios, făcând un pas în spate.

- Nu am voie sa îmi vizitez soția fara motiv?

- Nu o faci în toiul zilei decât daca ai un motiv bun! Replica mama, moment în care realizez cât de mândru sunt ca am o asemenea mama.

- Într-un fel ai dreptate, deși azi e o zi mai speciala și îmi doream sa te vad ca să ma încarc cu energia ta pozitiva. Azi atac Iceland-ul.

Eu și Andrew ne uitasem unul la altul concomitent, iar apoi ne reîntoarcem spre cei doi.

- De ce? Întreabă mama cu o voce atât de stinsa, încât abia am auzit-o.

- Stefan moare cât de curand. Vreau sa ii curm suferinta, dar ma voi retrage imediat ce moare.

- De ce vrei sa îl omori? O aud pe mama care începe sa planga.

David scoate un plic din sacou și i-l înmânează mamei mele care citește atât de repede, încât tind sa cred ca a fost una dintre cele mai scurte scrisori pe care le putea citi vreodata.

- Cred ca îți bați joc de mine, nu pot să cred că Stefan a cerut asa ceva!

Ma gândeam ca tata ii va cere lui David sa moara de mana lui, însă ceea ce nu știu amândoi e faptul ca eu voi ajunge la timp sa îl salvez. Trebuia sa fac asta.

- Stefan moare oricum, draga mea! Iar atunci, știu sigur ca vei fi pentru totdeauna a mea!

Nu ma așteptam la asta, însă imediat ce David termina de rostit replica, mana mamei mele se izbește de obrazul lui, făcându-l pe acesta sa se dezechilibreze.

- Ieși! Urla mama, iar David se ridica în picioare, furios din cale afara.

- Henriette, nu accept ca tu sa ma urăști! Striga el, moment în care mama mea își ridica privirea și se apropie de el.

- Ești un monstru, îți ucizi propriul frate!

David se apropie de mama, prinzând-o puternic de umeri. Daca nu m-ar tine Andrew, as fi fost demult pe boul ala.

- Henriette, asta e un lucru care ar fi trebuit sa se întâmple mult mai devreme. Ți-am spus încă de acum 22 de ani, tu, Dustin și Angel ați fost mereu ai mei! Dustin și Angel au fost mereu copiii mei. Imediat ce Stefan moare, Bryan urca pe tron, iar regina aia va fi cât de repede terminata. Ii stiu cel mai mare secret care o va duce direct în fundul temnitelor dacă nu direct în fundul iadului.

Faptul ca David vorbește astfel îmi da o idee. Știu foarte clar ca e un incapatanat, însă sunt de asemenea la fel de sigur ca are un punct slab, iar acela nu e mama, acela sunt eu. Știu foarte clar cât de mult ma iubeste.

- Margarette a făcut totul pentru a se răzbuna pe Stefan și pe mine, iar tu știi asta mai bine ca oricine! Știi ca m-a ajutat mult când Stefan mi l-a furat pe Dustin...

- Riette, trebuie sa te dezlipești de trecut!

- Nu, David, tu ești cel care trăiește în trecut. Cel care cauta răzbunarea își cauta toate amintirile din trecut și sta sa le dezgroape pe toate. Tu ești cel ancorat în trecut, nu eu!