Regatul Inimilor de Gheață

CAPITOLUL 33

In minutul urmator, il vad pe print cum intra in camera mea ganditor.

- Henriette, esti in regula?

Se apropie de mine incet, moment in care eu zambesc.

- Mai bine decat ai crede! incerc eu sa il induc in eroare.

Trebuie sa ma mint si pe mine pentru ca el sa nu isi dea seama de adevaratele mele sentimente. Trebuie de asemenea sa imi blochez si gandurile, fiindca doar Antonio are acces la toate gandurile mele, chiar si la cele din inconstient.

- De ce spui asta? Pari atat de palida...

- Am dormit cam mult, nu-i asa?

Printul se uita pe geam si zareste luna plina. E atat de frumos, incat nu stiu cum de am putut sa suport toate zilele astea fara a-i vedea chipul perfect. Insa, ce e drept, e mult mai dureros pentru ca vin alte zile dureroase pentru mine, zile in care sunt sanse mari sa nu il mai vad niciodata.

- Riette?

- Da, iubirea mea?

- Daca lucrurile mai decurg mult asa, voi fi nevoit sa fiu incoronat.

Ma șochează. Sper sa nu fiu pusa intr-o ipostaza proasta de a deveni regina. Nu ca nu mi-as dori, e ceva ce imi doresc din toata inima, insa chiar nu pot. Nu pot sa cred ca destinul ma urăște in halul ăsta.

- Incoronat? repet eu, simtindu-i incet respiratia pe gatul meu.

- Da, frumoasa mea, voi deveni regele. Iar daca eu sunt rege, inseamna ca tu vei fi regină! sufla el.

Aoleu, sper sa nu ma las convinsa de el. Antonio are nevoie de ajutorul meu, iar eu ca o sora buna, il voi ajuta.

- Ma bucur pentru tine! zambesc eu inocent.

- Si eu pentru tine! Ai sansa să fi cu cel mai tare vampir din regat, din lumea larga.

- Si langa cel mai modest! il intrerup eu si imi dau ochii peste cap.

- Lasa-ma sa termin! spune el suparat si facand o fata de copil imbufnat. Iar eu am sansa sa fiu cu cea mai frumoasa fiinta din galaxie.

Ii zambesc inocent. Inca nu pot sa cred ca ceea ce traiesc e adevarat. Daca e un vis, sper sa ma trezesc cat mai repede din el.

- Stefan?

- Da, frumoasa mea?

- Te iubesc! ii spun eu calm, iar el isi preseaza rapid buzele pe fruntea mea.

- Si eu, frumoaso! isi dezlipeste el incet buzele, miscandu-le in simbolul iubirii si presandu-le peste ale mele.

Am de gand sa fac din aceasta noapte un moment de neuitat. Vreau din tot sufletul sa fie totul bine, vreau sa transform aceasta noapte in ceva unic. Sunt cu cel pentru care inima mea bate, nu vreau nimic mai mult de atat. Ii raspund la sarut, insa el rupe sarutul, speriindu-ma.

- Ce e? intreb eu, iar pulsul meu se accelereaza.

- Nu stiu cat timp mai pot face asta! ofteaza el si isi ia privirea de la mine.

Ochii lui se ațintesc asupra ferestrei, coltii lui se numesc sub atenta luminare a lunii, iar ochii lui capata incet nuanta vișinie. Isi trece mana dreapta rapid prin par, aruncând coroana cat-colo. Tresar cand il vad. Nu ma asteptam la asta. Coroana ajunge in celalalt capat al camerei, insa ramane intactă. Nu pot sa spun decat ca acea sperietura pe care am tras-o cand am auzit cum coroana s-a indreptat inspre birou mi-a accelerat enorm pulsul. Sper din tot sufletul ca nu e nimic grav, ca nu se intampla nimic grav cu el.

- Stefan? intreb eu punand mana pe umarul lui, insa incep sa il simt cum tremura.

De ce tremura?