Regatul Inimilor de Gheață

CAPITOLUL 36

Ce vrea sa spuna? Vrea cumva sa imi dea de inteles ca viata mea se va complica si mai mult de atat? Inrautatirea starii de sanatate? M-am transformat, am trecut cu bine peste asta, ce mai poate fi acum?

- Majestatea Voastra...

- Doctore?

- Trebuie sa vorbesc cu regele intai.

Doctorul iese val-vartej din camera, iar eu ma tarasc asa slabita cum sunt inspre usa. Trebuie neaparat sa aud discutia asta.

- Majestatea Voastra...

- Ce e cu ea? spune Arthur disperat, iar eu deja mi-l imaginez prinzandu-l pe bietul medic de guler.

- E insarcinata, Alteta Ta!

Poftim? Eu? Insarcinata? Cu... copilul lui Stefan? Bebelusul nostru?

- Nu se poate! aud cum pufneste Arthur. Nu se poate ca ea sa fie insarcinata, cu cine?

Aoleu, cum o sa ii spun? Cum o sa ii spun ca il iubesc pe Stefan mai mult decat orice? Nu, stai, cum o sa ii spun ca port in pantec copilul fratelui sau?

- Nu stiu, Alteta Voastra, insa e periculos. Un lucru stiu sigur, din corpul ei se va naste o persoana extraordinar de puternica. Dupa experienta si calculele mele, dupa puterea pe care o detine printesa, e evident ca acest copil e al unui vampir...

- Stefan! mormaie Arthur. Doctore, du-te imediat de aici si sa nu spui nimanui nimic. Daca se afla, nu vrei sa afli furia dezlantuita a mea asupra familiei tale.

Aud pasii doctorului indepartandu-se. Cad pe podea, deznadajduita. Visul meu a devenit realitate, port in mine copilul lui Stefan, cea mai importanta amintire de la el. Imi asez mana pe burta si zambesc. Totusi, bucuria mea dispare brusc cand vad ca Arthur sparge efectiv usa camerei.

- Ai auzit tot? intreaba acesta sacadat.

- Arthur...

- E copilul lui, nu-i asa?

Inca isi tine furia sub control, insa nu mai are mult pana va exploda.

- Arthur... eu...

- E copilul lui Stefan? urla el si se apropie de mine.

- Da, e al lui! spun eu serios. Nu ai ce face acum, copilul e al lui si va ramane a lui. La fel ca mine, voi fi mereu a lui, Arthur!

- M-ai mintit! spune el incet.

- Nu, tu te-ai mintit singur. M-ai lasat sa merg la el si sa imi dau seama de sentimentele pe care le am pentru el.

Cred ca aceasta replica va fi greșeala conversatiei si, implicit, a vietii mele.

- Riette, asculta-ma cu mare atentie! spune el si se apropie exagerat de mult de mine. Nu repet de doua ori. Tu esti, ai fost si vei fi mereu a mea. Nu conteaza ca porti in pantec copilul al carui tata biologic e Stefan, eu sunt tatal lui. Tu vei deveni sotia mea. Acel copil este al meu. Daca nu accepti asta, voi distruge fiecare capatana din regatul vampirilor, il voi omori pe Stefan in chinuri, chiar in fata ochilor tai. Il voi distruge atat de amarnic, incat iti va fi scarba sa il mai vezi. Voi rupe fiecare farama de iubire din sufletul tau pe care i-o porti. Vei vedea. Voi iubi acel copil ca si cum ar fi al meu, il voi face mostenitor. Este si va fi copilul meu, la fel cum si tu esti a mea. N-ai idee de ce sunt in stare sa fac pentru tine, frumoasa mea! Nu accept niciun refuz din partea ta, vei periclita atat viata ta, cat si a copilului.

Nu pot risca sa ii pierd pe amandoi. Trebuie sa accept, am pierdut in fata capitanului. Lacrimi incep sa mi se rostogoleasca din ochii mei obositi. Nu pot sa cred cate lucruri s-au intamplat intr-o singura zi. Sper din tot sufletul ca aceasta viata sa o traiesc astfel incat copilul nostru sa fie in siguranta. Nu vreau sa il pun in pericol. Chiar daca abia am aflat de existenta lui, chiar daca astazi, de ziua mea, am avut parte de cea mai oribila aniversare, macar o raza de lumina a aparut in intuneric: copilul meu, al meu si al lui Stefan.