Regatul Inimilor de Gheață

Capitolul 86 ~ Volumul 2

Mai ceva ca la o femeie, mi-a luat două ore să mă termin de aranjat pentru Marea Încoronare. Eh, mi-a luat atâta pentru că am avut de făcut bagaje, cât toată lumea e concentrată pe încoronare, eu și Darius vom pleca. Am trimis de veste și străbunicului, e în drum spre noi. Mergem în dimensiunea umană să îl ajutăm pe Andrew, iar mai apoi să fim amândoi aici, ne e mult mai ușor să îl protejăm pe micuț. Privesc camera de oaspeți în care am fost cazați și îmi arunc privirea înspre micuțul Darius care își alesese de ceva timp un papion dar acum se îndreaptă înspre mine, întinzându-mi-l.

- Crezi că mă poți ajuta? întreabă el, după ce se chinuise deja zece minute să și-l pună singur.

- Cred că ești prea mic ca să te descurci cu chițibușuri de felul ăsta! râd eu, moment în care el se bosumflă.

- Nu e corect, sunt mare! Și tata mi-a spus că sunt mare!

- Ești mare pentru anumite lucruri, dragule, însă mai ai multe de învățat! zâmbesc eu, terminând de îndreptat papionul.

- Asty, crezi că tata e bine? întreabă el serios, moment în care îi zâmbesc încurajator și îi mângâi obrazul.

- Îți dai seama că e bine, tatăl tău e cel mai descurcăreț bărbat pe care îl cunosc. A avut la viața lui atât de multe misiuni și pe toate le-a dus la bun sfârșit, niciodată nu a eșuat. Și chiar dacă nu i-a ieșit din prima, nu s-a întors niciodată acasă fără o misiune îndeplinită. Iar de când exiști tu, știe mereu că trebuie să se întoarcă la tine că nu te poate lăsa singur. Ești sursa lui de putere, cum ar putea să pățească ceva când exiști tu?

Darius sare la gâtul meu, dându-mi cea mai sinceră îmbrățișare. Cine a spus că copiii sunt cele mai sincere ființe și sunt atât de puri încât răspândesc doar dragoste nu s-a înșelat. Știu foarte clar cât de dureros e să nu ai părinții lângă tine, iar faptul că lui îi lipsește tatăl lui nu mi se pare atât de străin, de fiecare dată când tata era plecat în război îmi era atât de greu, cu toate că măcar o aveam pe Angel. Nu știam dacă se mai întoarce în viață, ținând cont că se lupta de fiecare dată în prima linie și puterile magice dispăreau încetul cu încetul.

- Sper că știi că trebuie să ajungem în Sala Balurilor, îmi e foame, iar bucătăreasa Amelia mi-a spus că a făcut niște brioșe delicioase și știi cât de topit sunt după dulciuri!

Începem amândoi să râdem, moment în care apare un servitor devotat de al meu care îmi spune că va duce toate bagajele în locul secret. Încuviințez, îl iau pe Darius de mână și părăsim camera.

*

Un bal pompos, nici nu mă așteptam la altceva din partea reginei din moment ce ea a fost responsabilă pentru organizare. Întreaga sală e plină de ghirlande, tronurile din Sala Tronului sunt prezente în această sală doar în această seară. Tematica e cam roșie, toată sala e plină de ornamente de culoare sângelui, doar e fostul regat al vampirilor, cum să ne trădăm descendența? Fac pariu că rochia de mireasă a lui Eveline va fi tot roșie, e datoria reginei-mamă să se ocupe de absolut tot ce ține de aranjarea prințesei moștenitoare. Sala e plină ochi de persoane cunoscute și necunoscute mie, astfel că o să mă adaptez, oricum sunt o persoană cu un rang destul de ridicat, doar sunt prim-ministrul statului. Am loc tocmai lângă restul miniștrilor, iar faptul că eu sunt cel care i-a ales și că Bryan nu are niciun drept să comenteze e ceva ce efectiv îmi gâdilă orgoliul.

Mă așez liniștit la masă, fiind destul de mulțumit că Darius are loc lângă mine și că Bryan nu a fost suficient de idiot încât să încerce să ne despartă. Oricum, habar n-are idiotul ce îl așteaptă.

- Prim-ministre, se ridică Ministrul Transporturilor, vreau să închin un toast pentru fiul dumneavoastră!

Acesta ridică cupa și începe să devoreze la propriu vinul. Știu mai bine ca oricine ce fel de vin se servește în palat, eram atât de pasionat cu tata de tot ce înseamnă podgoriile regale și modul în care se prepară vinul atât de diferit de toate celelalte.