Intrarea mamei in sala nu ii modifica deloc fata tatei. Cum de nu e socat? Ma asteptam la multe din partea lui, chiar la o revolta, iar el sta atat de calm? Se citeste in ochii lui ca nu stia despre faptul ca mama e in viata, e surprins de asta, insa nu are reactie. El e un om impulsiv, acum de ce tace?
- Aceea nu e mama ta? intreaba Eve socata, tragandu-ma de maneca.
- Stai!
Imi fac drum prin multime, fugind inspre mama care mergea incet inspre Altar, pe covorul rosu. Il zarisem repede pe Bryan care il avea alaturi pe Harvald, una din cele mai devotate garzi ale lui cu pusca indreptata inspre mama. Doar faptul ca vad pusca aceea indreptata inspre mama ma infioara, iar cand aud zgomotul glontului care parasise aria pustii, ma infior total. Sunt prea departe ca sa ajung langa mama, insa glontul nu ajunge la mama... Tata sarise in fata ei, incasand glontul in spate pentru mama. Toata sala incepuse sa se agite, majoritatea incepand sa fuga panicati. Ma apropii rapid de ei, insa nu pot sa cred cele vazute.
- Riette...! suspina tata, ca si cum s-ar pregati sa moara... stai, ce?
- Stefan, ce ai facut? o aud pe mama urland, iar David ajunge rapid langa ea.
- Riette, am stiut mereu ca nu ai putut sa ma parasesti! rosteste tata atat de sacadat, incat abia am inteles ce a spus.
- Stefan, ce ai facut? repeta mama, de data asta mai mult pentru sine.
Mama incepe sa isi plimbe mana disperata prin parul tatalui meu, odinioara acoperit de o coroana grea pe care nu o dadea jos mai niciodata, nici macar cand dormea. Lacrimile incep sa curga siroaie pe fata mamei mele, motiv pentru care ma declar sensibilizat. Tata oricum nu va muri, e nemuritor, doar e regele. Nu e niciun motiv de ingrijorare.
- Dragostea mea! il aud pe tata rostind si imi indrept privirea din nou inspre ei, vazandu-l pe tata care lesinase in bratele mamei mele, asta dupa ce i-a mangaiat obrazul.
- Duceti-l de aici! aud urletul puternic al lui David.
Doua garzi mai fortoase il iau pe tata si il duc. Mama ramane inca incremenita pe podea, iar David se apropie de ea.
- Esti bine, draga?
- Nu ma asteptam sa ma rascoleasca atat de tare! recunoaste mama, lacrimile neezitand sa iasa din ochii ei.
Uitasem, aproape ca uitasem. Idiotul de Harvald ramase pe loc cu pusca in mana, insa cand imi ridicasem privirea inspre el, observ ca acesta avea pusca indreptata inspre Eveline? Poftim?
- Printesa! strig eu, insa glontul deja se indrepta inspre ea.
Total irational si fara a cantari ceva, ma arunc in fata glontului. Sunt mai mult ca sigur ca acesta a fost platit de regina sa o rezolve pe viitoarea printesa mostenitoare odata pentru totdeauna, iar pe mama la fel. Asta inseamna ca regina stia dinainte ca mama e viitoarea sotie a lui David, aparent e cu un pas in fata mea, n-am stiut ca cineva tradeaza. Gandurile mele sunt strapunse de acel glont care imi aterizase undeva prin zona soldului stang, insa printesa era in siguranta. Ne prabusim amandoi pe podea, iar eu imi simt piciorul ca paralizat, adica mai degraba nu il simt.
- Alteta, ce ati facut?
Mama isi ridica privirea, o pot vedea cu coltul ochiului. Insa, de indata ce privirile ni se intersecteaza, aceasta isi da ochii peste cap si lesina. A fost un soc prea mare pentru ea. David o ia repede si goneste din Sala Tronului, insa Eveline ramase alaturi de mine.
- Du-te, te asteapta Bryan! spun eu, incercand sa zambesc, desi imi simt gura din ce in ce mai uscata.
- Cum poti spune asta?
CITEȘTI
Regatul Inimilor de Gheață
VampirePrințul moștenitor, un vampir atât de frumos de care, și după care, fug toate fetele. Nu are niciun gând să găsească pe cineva care să îi satisfacă și sufletul, singura datorie a fetelor e să se lase prădate, influențate și... mâncate! Asta până cân...
