Regatul Inimilor de Gheață

CAPITOLUL 28

- Totusi, cand am vazut prin ce treci, nu m-am putut abtine. Tatal tau devenise cel mai groaznic alcolist pe care l-am vazut de cand traiesc eu, asa ca nu m-am putut abtine si l-am omorat. Am avut multe remuscari de constiinta, insa am realizat ca am facut pana la urma ceea ce era mai bine pentru tine. Mama ta s-a sinucis la scurt timp dupa. Stiu ca adevarul ti-a fost ascuns, insa am realizat ca nu mai puteai fi in siguranta langa acei oameni. O disparitie a ta ar fi trezit suspiciuni, astfel ca mi-am asumat custodia ta imediat dupa moartea lor. Am abuzat de unele lucruri, insa am reusit, custodia ta era a mea. Te-am dus la o casuta in adancul padurii si am avut grija de tine, chiar daca asta a presupus multe sacrificii.

- De ce ai facut asta? In definitiv, vorbim despre tron, esti printul mostenitor!

Asta e tot ceea ce conteaza momentan, faptul ca el a renuntat la indatoririle de print pentru a avea grija de mine.

- Nimeni nu s-a prins, m-am ascuns destul de bine. Totdeauna am reusit sa ma fofilez astfel incat sa nu ma prinda nimeni.

- Dar e riscant, de ce te-ai riscat pentru mine?

- Ti-am mai spus, esti foarte importanta pentru mine. Esti persoana pe care am vrut mereu sa o protejez: singura fata din viata mea.

- Cred ca si tu esti cel mai de incredere din viata mea, nu degeaba te-am luat mereu ca exemplu.

- Ai crescut sub ochii mei, nu pot sa cred cat de frumoasa, inteligenta si inteleapta ai ajuns! Esti independenta, asta cred ca ai mostenit-o.

- Mostenit?

- Henriette, spune el prinzandu-ma de mana, iti cunosc parintii. Stiu cine esti si de ce esti in stare.

Poftim? Stie cine sunt parintii mei si nu mi-a spus niciodata? Cu ce drept imi face asta?

- Nu imi spune cine sunt, nu vreau sa aflu. Vreau sa stiu doar de ce m-au abandonat, am fost un pericol atat de mare pentru ei? O povară atat de mare?

- Nu, dar erai in pericol. M-am sacrificat pentru a te salva. Faptul ca tu ai fost mereu cu un pas in fata mea nu m-a surprins niciodata.

Despre ce tot vorbeste? Ma incrunt, iar el il strange mana in a lui.

- Esti prea puternica ca cineva sa nu te vaneze. Am stiut din prima clipa ca o viata normala nu e pentru tine, ca viata ta avea sa fie plina de greutati. Ai fost vanata de dinainte sa te nasti, s-a profetit despre tine.

- Despre mine?

Nu ma asteptam sa aflu vreodata asa ceva despre mine, astfel ca il ascult cu cel mai mare interes.

- Cea născută din sânge și putere, din discordie și adevăr, cea din albastrul cerului, conducătoarea adevărului, ea doar va stăpâni. Durerea, suferința vor fi armele ei, armele tăriei ei.

- La ce se refera? ma uit eu speriata.

- Te-ai nascut in timpul unui razboi, nu cred ca nu stiai asta. Ei bine, se prea poate sa nu stii, a fost mai mult o revolta interna intre cei care voiau puterea si familia regala. S-a prevestit ceva despre conducerea ta, cred ca face referire la regina de care vorbea Arthur. Durerea si suferinta sunt deja parte din tine din cauza bolii.

- Cum ramane cu albastrul cerului? il intreb eu curioasa.

Il vad ca se incordeaza, lucru care imi displace.

- Cred ca e vorba de transformare, sangele tau va deveni albastru.

- Cum? spun eu repede.

Ma trec toate transpiratiile, cum poate fi vorba de asa ceva?