Regatul Inimilor de Gheață

Capitolul 92 ~ Volumul 2

Tot drumul până la palat am fost nevoit să mă prefac că îi ignor din cauza trupelor lui Bryan menite să ne însoțească, cu toate că nu a existat o secundă în care să nu se audă vocea cuiva care striga să îi salvez. Cel mai probabil au aflat despre Trandafir și despre ceea ce a făcut regina-mamă. Așa cel mai probabil s-ar înțelege atitudinea lor. Nu cred că altul ar fi motivul, deși voi încerca să fac niște afaceri cu Bryan pentru a afla dacă există alt motiv. Oricum, Dereck îmi va spune dacă există ceva mai dubios decât ceea ce cred eu.

Intru pe porțile castelului care e de fapt casa mea, toți soldații făcând plecăciuni în fața mea. Aparent, în Iceland nu există nimeni care să nu îmi știe adevărata identitate, iar în Riefan sunt foarte puține persoane care știu cine sunt de fapt. Asta e un lucru ciudat. Oricum, în loc să fie terifiați, cei din Iceland îmi cer ajutorul, știind că sunt Lupul Însângerat, iar faptul că au aflat identitatea mea sigur se datorează lui Bryan care le-a spus pentru a mă face să par un imbecil trădător care a renunțat la țara lui, însă lucrurile s-au întors împotriva lui, căci poporul mă dorește mai mult decât până acum.

Ajung în fața ușii castelului, moment în care Bryan apare în fața lui. Toți miniștrii lui fac o plecăciune în fața mea, iar delegația mea face o plecăciune în fața lui. Bryan își ridică privirea în fața mea, iar eu îmi aplec încet capul în semn de salut, nicidecum în alt semn.

- Fiți binevenit, rege Dustin! Mă așteptam să veniți însoțit de regină! spune el rânjind.

- Cineva trebuie să rămână în Riefan cât sunt plecat! spun eu serios.

- Interesant! Ar trebui să discutăm ca între regi anumite lucruri.

- Grozav, chiar aș vrea să fac niște afaceri cu Măria Ta! spun eu, însă Andrew mă prinde de braț.

- Ce fel de afaceri? șoptește el, însă eu zâmbesc.

- Îți povestesc mai târziu. Ai grija de Darius! spun eu, lăsând mâna lui Darius și plecând însoțit de Bryan.

Palatul e într-o oarecare măsură neschimbat. Cascada din marele hol nu mai funcționează cum era odată, în definitiv e vrăjită să aibă fluxul apei întocmai cum e mersul țării, iar la cum merge acum e clar că țara nu e pe un drum bun. Merg înspre biroul regelui, știind castelul pe de rost, în orice caz mai bine decât Bryan.

- N-ai idee cât mă bucur că ai venit! spune Bryan rânjind.

- Ai fost cam tăcut în ultima vreme, nu prea știam ce să cred! spun eu, închizând ușa de la birou în urma mea. 

- Îți dai seama că căutam un plan suficient de bun ca să te atac, însă acum totuși nu vreau să aud toate prostiile din moment ce se va naște în curând Prințul Moștenitor. 

- Pentru asta nu pot decât se te felicit! spun eu, cât se poate de formal.

- Încerc să găsesc de când ești încoronat un punct slab al Riefan-ului, însă trebuie să recunosc că ești un conducător destul de meticulos.

- Îți dai seama că sunt, din moment ce sunt de viță regală, nu am avut cum să moștenesc altfel de trăsături! spun eu superior, moment în care Bryan își încordează pumnii.

- Taci, nenorocitule! 

- De ce m-ai chemat aici dacă îți provoc atâta repulsie?

- Dar tu de ce ai acceptat?

- Am rămas uimit că m-ai chemat drept invitat de onoare, sincer! 

- Voiam să discutăm niște afaceri. După cum bine știi, e un dezastru cu gheața care se răspândește în Iceland, iar simplul fapt că capitala e suprapopulată, nu e un lucru tocmai bun pentru economie. Agricultorii îi pierd locurile de muncă pentru terenurile sunt nefertile, dar văd că regatul tău e din ce în ce mai bine și că te descurci minunat, economia ta prosperă de la o zi la alta.