Regatul Inimilor de Gheață

Capitolul 68 ~ Volumul 2

Bryan se apropie amenințător de mine, pufnind.

- Nu mi-e frica de tine, insangeratule! spune el serios. Dacă vrei razboi, război sa fie. Eveline, sa mergem acasa! Iar tu, boule, vii cu noi!

Îmi ridic umerii și privesc cu atenție scena în care Eveline e urcata de Bryan pe calul lui, acesta urmând a rămâne în dreapta. Nimic nu se putea compara cu nervii pe care ii simțea acum printul mostenitor. Totuși, știam ca aveam sa îmi semnez condamnarea dacă fac un pas gresit. Momentan totul mergea bine.

*

Ajungând la poarta palatului, gardienii deschisera imediat ce ii văzu pe mostenitori, lăsându-mă cu greu sa intru cu ei.

- Bryan! striga regina din celalalt capăt al curtii, însă fiul ei o ignora total. Bryan?

- Mama, m-am saturat sa îmi tot pui piedici! tipa așa-zisul meu frate ca din gura de sarpe.

- La ce te referi...

- Ce cauta idiotul asta cu iubita mea? întreabă Bryan, indicând spre mine furios.

- De unde sa știu eu? întreba regina mai mult retoric, însă destul de sigura pe ea. Nu e vina lui ca așa-zisa ta iubita e atât de..

- Nu mai spune cuvantul!

Pe mine ma soca tăria de caracter a printesei. Privea scena cu o desăvârșită durere, însă se vedea ca e obisnuita cu astfel de tratamente. Nu era nimic nou pentru ea faptul ca tot ceea ce se spunea era o chestie total desavarsita. O dureau cuvintele reginei, se vedea pe fata ei, însă nu riposta deloc. Asta mi se părea cel mai ciudat.

- Din moment ce nu spune nimic, se simte vinovata! indruga regina, însă Eveline se apropie amenințător de ea.

- Nu va suparati, dar dacă tac, nu ar trebui sa ma luați de proasta! spuse Eveline calm, însă niște lacrimi incepura sa ii părăsească ochii. M-am saturat și eu de aceeași poveste, însă rabd totul.

- Tu nu îl iubești pe fiul meu! spuse regina, nici măcar privind-o în ochi.

- Îl iubesc, însă dumneavoastră cred ca nu cunoașteți conceptul de dragoste!

Eveline se rasti atât de tare, încât regină împietri de soc. Păcat însă că era singura. Bryan luase mana fetei în mana lui și începu sa fuga nebuneste. Dacă aveam rațiunea la locul ei, profitam de ocazie pentru a rămâne sa vorbesc cu regina despre cele intamplate, insa un oarecare sentiment de furie amestecat cu curiozitate îmi acaparase cu totul picioarele. Începusem sa fug după frate-mi-o și prințesă! Doamne, chiar m-am transformat într-un cățeluș! Oricum, întotdeauna în rău e și un bine, astfel ca ma simt împăcat cu simplul gând ca astfel prințesă va începe sa aibă dubii ca eu chiar o plac, iar gelozia lui Bryan va aduce o fisura atât între ei doi, cât și între el și mama lui.

Ajung în fata unei camere impaienjenite și ma ascund după un dulap. Bryan crezuse ca îmi pierduse urma, astfel ca începu sa vorbească cu printesa:

- Eve, îmi pare rau, nu m-am putut abtine!

- Înțeleg ce simti, crede-mă! spune ea mai mult decât calm.

- A fost prima oara când ai spus ca ma iubești! spuse Bryan cu vocea induiosata.

Wow, e pe bune! Bryan chiar e îndrăgostit nebuneste de fata asta. Dar ce are atât de special? În afara faptului ca are unul dintre cele mai puternice caractere întâlnite de mine, inteligenta, farmec și e plina de mister și e total atipica, nu vad altceva special la ea!

- Cred ca era cazul! spuse Eveline deloc convinsa.

- Eve, vreau sa ne logodim acum, în aceasta seara. Sa nu știe nimeni iar tu sa devii în sfârșit a mea!