Regatul Inimilor de Gheață

Capitolul 84 ~ Volumul 2

Prințesei nu doar ca i se făcea rau, era mult mai rău decât atat. Ochii ei devin un portocaliu infocat, iar ea se dezechilibrează de pe picioare, însă Bryan e prea departe de ea ca să o prinda, singurul disponibil fiind eu. Îndată ce prințesă cade, o prind în brate, însă ea tremura incontrolabil. În zadar încearcă Bryan sa vina înspre noi, căci cineva trebuie sa se ocupe de evacuarea salii, iar el e nevoit sa se ocupe de asta. Privesc cu atenție în jur, însă aud un mormăit din gura lui Eveline și îmi apropii urechea de buzele ei, pentru a fi singurul care reușește sa înțeleagă ceva.

- Pleaca! aud vocea ei în urechea mea, însă îmi clatin capul în sens negativ.

- Nu am de gand!

Eveline scoate un raget puternic, suficient de puternic încât sa ne facă atât pe mine, cât și pe Bryan sa ne întoarcem privirea înspre ea, însă să ne îndepărtăm de ea.

O clipire a fost de ajuns ca Eveline sa aibă timp pentru următorul pas. Mâinile ei s-au transformat în doua aripi mari încât sa acopere întreaga Mare Sala a Tronului, iar tot trupul ei a devenit asemeni unui dragon. De ce nu s-a putut controla, ce e asta?

- Eveline... aud glasul șocat al lui Bryan de undeva de sub aripile astea imense si, judecand după ton, nu a știut de latura asta a logodnicei lui.

Sa neg ca e cel mai frumos dragon pe care l-am văzut pana acum ar însemna să îmi neg descendenta regala. E de un alb pur, iar în vârful aripilor are niște pene aurii, lucru care încununează regalitatea ei. Ochii ei de un albastru intens îmi cauta privirea, ea apropiindu-si capul de doua ori mai mare decât mine de corpul meu și implorandu-ma din priviri sa o ajut sa revină la normal și sa îl expediez pe Bryan de aici. Îl caut cu privirea pe Lordul Lancy care înțelege imediat mesajul meu, trimițându-l pe Darius încet înspre mine, iar el crea o diversiune habar n-am cum într-un timp asa scurt și scoțându-l pe Bryan afara de acolo. Îndată ce vad ca ei au părăsit camera și Darius e lângă mine, privesc în ochii lui Eveline plini de regret.

- Darius, tu știi ce s-a intamplat? Ai spus ca se poate controla!

De nicaieri, apare Andrew, moment în care Darius își privește tatăl zâmbind și încuviințand usor din cap.

- Da, cred ca știu care e problema, însă imediat își va reveni la forma inițială de una singura, nu trebuie sa te ingrijorezi.

Andrew se întoarse înspre el și îl privi zambitor, moment în care camera se lumina brusc, iar Eve reveni la forma initiala.

- Baieti, ce a fost asta? ne întreabă ea, la fel de năucita precum sunt și eu.

- Veți fi bine, doamna Eveline, credeti-ma! chicoteste Darius, dar Eveline îl privea serioasa.

- Darius, știi foarte clar ca eram capabil sa ma controlez, acum nu am avut niciun control asupra corpului meu, din ce cauza? Spune-mi!

Andrew se interpune intre cei doi, moment în care eu realizez banalitatea cu care priveau cei doi intamplarea.

- Nu e nimic grav, Alteta Voastra, doar ca va trebui sa găsim o scuza suficient de buna pentru a da uitării toată intamplarea asta!

Privesc înspre zona tronului unde se afla în continuare sicriul tatălui meu, moment în care imi vine o idee.

- Cred ca am o idee! spun eu, intorcandu-ma cu o privire neutra înspre ei. Eveline, cheamă-l pe Bryan, e afara și ne asteapta.

Prințesa incuviinteza și își da jos tocurile din picioare, iar mai apoi fuge înspre usa, deschizând-o, moment în care Bryan intra, hotărât sa puna mai multe intrebari, însă Eveline ii face un semn ca ii va explica totul mai tarziu.