Regatul Inimilor de Gheață

CAPITOLUL 46

- Glumesti? spun eu zambind. Stefan, e o gluma, nu-i asa? Cum sa nu imi dai baiatul?

- De ce se dezvolta atat de repede?

Stefan imi arata chipul lui Dustin care clar nu arata ca al unui nou-nascut, ci al unui copil de cel putin un an.

- Dustin e fiul meu, nu am niciun motiv pentru care să iti raspund! spun eu sec, insa Stefan ma intoarce cu celalata mana si se apropie exagerat de mine.

- Riette, acum vei deveni sotia mea, iar copiii ăștia vor fi ai mei! Ma simt atat de atasat de ei, fara vreun motiv!

- Mi-e silă de tine si de planurile tale! spun eu, plesnindu-l cu mana libera. N-ai idee de ce sunt capabila pentru a-mi proteja copiii, Stefan!

Nici macar eu nu imi mai recunosc vocea, nu ma mir ca Stefan se incrunta cand ma aude. O forta incredibila ma invaluie, iar eu il iau pe Dustin din bratele stranse ale lui Stefan.

- Criminalule!

Ies din camera, fara a mai auzi altceva. Sunt cu copiii in brate, ei sunt tot ce am eu mai scump. Ies din palat cu viteza luminii, nu am idee cum fac asta, insa ma bucur ca reusesc.

*

Ajung in fata conacului bunicului, sper ca totul e in regula pe aici. Angel s-a trezit, dar a inceput sa gângurească. Iubitii mei, atat de mult va iubesc pe amandoi!

Poarta se deschide, iar bunicul ma intampina.

- Iubita mea nepoata!

Nu vrea sa ma imbratiseze, ci doar il ia pe Dustin de pe bratul meu.

- Cum de nu esti la incoronare? intreb eu curioasa.

- Am avut o premonitie, stiam ca ceva dubios se va intampla. N-ai idee ce va face Stefan acum, dar va trebui sa merg si eu pana la palat, doar pentru a ma asigura de viitor. Poti ramane aici, esti in siguranta atat tu, cat si copiii.

- Ce fac cu regatul vrajitorilor? Arthur a...

- Te vei intoarce acolo imediat dupa ce printul Stefan e incoronat, te voi insoti chiar eu. Stefan nu are acces acolo, totul va fi bine!

Bunicul ma imbratiseaza incet, pentru a nu-i zdrobi pe nou-nascutii mei.

- O sa ii urez "La multi ani" printului, nu te teme!

Bunicul dispare ca o naluca. Rahat, am uitat de ziua lui! Intru in casa, privind cum Angel se incoarda.

- Sunt John, majordomul! Stapanul mi-a spus ca veti veni!

John il ia pe Dustin in brate, uitandu-se la el zambind.

- Aveti un fiu incredibil!

- Multumesc! spun eu simplu. Imi puteti spune va rog unde as putea sa ma odihnesc?

- Prima camera la stanga! Vi-l dau pe Dustin?

Intind si mana stanga, avandu-mi astfel amandoi copiii in brate si urc scarile de marmura. Conacul ăsta pare mare pe exterior, dar de fapt nu e atat de urias. Intru intr-o camera cu un pat urias. Cred ca bunicul s-a gandit ca voi veni aici cu stranepotii lui. Ma asez in pat si ii pun pe copiii mei din dreapta mea.

- Va voi proteja cu pretul vietii, dragii mei!

Inchid ochii si adorm alaturi de micutii mei.

*

Sunt trezita de un zgomot asurzitor. Imi privesc copiii care inca dorm. Cobor incet din pat si ma indrept inspre hol. Totul pare in paragina, oare ce s-a intamplat? Cat am dormit? Imi arunc privirea inspre geam si vad ca luna a apus. Am dormit prea mult!