Regatul Inimilor de Gheață

CAPITOLUL 6

- Nimeni nu se atinge de ea pana nu descoperim ce e cu sangele ei!

Printul se apropie de fratele sau si il strange de gat. Capitanul tuseste slab, iar eu ma apropii de el.

- Opreste-te! spun eu.

Abia acum realizasem, nu inchisem ochii. Ah, o sa ma dau cu capul de mai multi pereți dupa ce termin aici! Chipul prințului era in fata mea, insa ochii lui erau inchisi. Era atat de aproape de mine, incat ma simteam totusi bine pentru ca el nu ma privea, insa trebuia să o faca pentru ca totul sa decurga cum trebuie.

- Uita-te la mine!

Printul se preface ca nu ma aude, insa regele se apropie de mine, iar eu tresar.

- Fiule, deschide ochii!

Tonul pe care spusese regele acele cuvinte imi e necunoscut. Suna foarte autoritar, dar si necunoscut. Cred ca acesta era tonul pe care il folosea pentru a-si exprima propriile concepte despre lume, motiv pentru care nu am de ce sa ma indoiesc de existenta acelei puteri cu rol de control asupra oricarui vampir. In mod uluitor, printul isi ridica capul si deschide ochii.

- Nu vreau sa te mai ascult! rage acesta furios, iar mai apoi isi pleaca privirea.

- Uita-te la mine! ii spun eu calm.

Nu pot sa cred. Eu vreau sa ii evit privirea, de ce l-am facut sa ma priveasca? Parca acele cuvinte nu au iesit de la mine, parca altcineva le-a spus printre buzele mele. Nu pot sa cred, iar ce e mai socant e faptul ca el ma asculta. Doi ochi visinii absolut superbi se indreapta inspre mine. Ochii lui perfecti ma fac sa ma pierd printre acestia. Incerc sa imi recapat gandurile, insa fara rezultat. Reincerc. Fara rezultat.

- Asa, uita-te la mine! spun eu calm, insa ochii lui nu exprimau decat un singur lucru: furie.

Nu i-am vazut chipul printului, insa daca doar ochii sunt atat de perfecti, nici macar nu vreau sa imi imaginez cum arata restul fetei. Stai, eu chiar am gandit asa ceva? Ochii lui ma tintuiesc plini de invidie si furie. Serios, tipul asta chiar nu are decat trei sentimente? Simt cum parca vrea sa imi fure razele de lumina ce imi patrund in ochi, lucru care ma incomodeaza. Insa, deodata, vad ca furia din ochi se mai linisteste, nu de tot, insa incearca sa se mai retraga. Stai, ce? O simpla privire de a mea poate face atata? Contactul dintre ochii nostri ramane in continuare neintrerupt, lucru care ma deruteaza in mod evident.

- Ce faci? intreaba acesta brusc, iar eu imi iau ochii de la el. Parca nu voiai sa ma privesti! ranjeste el, iar eu simt in sfarsit ca in fata mea se afla printul acela arogant.

- Nu iti dau dreptul sa o intrebi ce face! aud o alta voce cunoscuta si recunosc imediat ca e vorba de capitan.

Ma simt atat de groaznic pentru ca sunt inconjurata de trei barbati, cei mai puternici din stat chiar. Simt cum parca imi fura tot aerul, lucru care nu prea ma incalzeste.

- Pff, cine vorbeste! Vrei sa iti arat ceva? spune printul si ma trage inspre el.

Ma lipeste de cel mai apropiat perete. Capitanul se apropie de mine alaturi de rege pentru a ma salva, insa amandoi se trezesc cu cate o palma puternica peste fata, lucru care ii determina sa ajunga pe pamant, iar capitanului chiar sa i se sparga nasul. Vreau sa ma reped la ei si sa le dau o mana de ajutor, insa printul ma imobilizeaza intr-un mod imposibil. Nu voia sa ma lase in ruptul capului sa ma lase sa scap din stransoarea manilor lui, motiv pentru care voi face tot posibilul pentru a ma obisnui. Nu am de gand sa accept, insa trebuie sa fac sa para asta.

- Asculta aici, tarfulito, tata nu mai are nicio putere asupra mea! Nu mai sunt sub controlul lui, pot face tot ceea ce vreau cu tine.

Capitanul se ridica brusc, insa printul ii da o palma incat acesta lesina. Scot un icnet. Daca ar fi fost lovit de un om normal, sigur capitanul ar fi rezistat impactului, insa printul era un vampir penibil de puternic. Indata ce vede ca fratele sau se prabuseste, se foloseste de viteza de vampir pentru a ma duce intr-o camera a palatului.