Regatul Inimilor de Gheață

Capitolul 61 ~ Volumul 2

Iar imi cer scuze ca postez din ani in Pasti, dar chiar nu am timp se nimic (crezusem eu ca o sa am ceva mai mult timp dupa ce incepe scoala). Sper ca mai cititi pe aici! Astept cu nerabdare comentariile si voturile voastre. Va imbratisez pe toti cei care aveti incredere in mine si nu parasiti aceasta carte, chiar daca scriitoarea e putin cam prea ocupata ca sa se ocupe si de ea :((.

Andrew inca nu isi revine din socul pe care i l-am produs. Serios... un pic de risc? Ce conteaza daca esti sange albastru? In definitiv, acum toti murim la fel, din aceleasi cauze. Suntem oameni si trebuie sa ne obișnuim cu chestia asta. Nu putem face permanent ceea ce ne-am dori, viata ar fi prea monotona astfel. Oricum totul e prea monoton.

Iau rapid arcul si i-l inmanez lui Andrew.

- Sper ca te descurci! spun eu serios.

- Alteta Voastra, ce vreti sa fac? spune el balbaindu-se, iar eu imi dau ochii peste cap.

- Hah, inca nu imi vine sa cred cum de sunteti toti atat de îngrijorați. Doar pentru ca v-ati pierdut puterea nu inseamna ca ar trebui sa va pierdeti si caracterul!

- Alteta Ta, chiar ai puterile intacte, poate chiar mai puternice decat...

- Daca te aude cineva? soptesc eu, punandu-i mana la gura.

- Oricum n-ar trebui sa auda cineva ca suntem aici! reuseste el sa mormaie printre degetele mele.

- Bine, lasand gluma la o parte, sper ca te descurci sa tragi cu arcul fără sa fi prins. Aici e harta pe ruta pe care circula Majestatea Sa Regina azi. Gelyna s-a ocupat de tot, trebuie doar sa acționăm.

- Alteta Ta ce va face?

Deschid repede harta si ii arat cararea care duce inspre Leaganele Suspendate.

- Exact aici, conform calculelor mele, soarele va ajunge la miezul lui pe cer. Va fi ora amiezei fix. Atunci, e ora exacta cand trebuie sa lansezi sageata.

-Ar trebui sa atac regina? spune Andrew socat, iar eu incuviintez ferm. Cum as putea face asa ceva?

- Tu doar trage cat de bine poti si ascunde-te fara sa fi prins. De restul ma ocup eu.

E clar ca Andrew nu a inteles ce am de gand, insa acum chiar imi doresc enorm sa aflu si eu cum va reactiona regina. Ce planuri are. Sunt curios de ce e in mintea ei, iar eu, ca o umbra devotata, va trebui sa aflu.

*

Ora amiezei se apropie cu pasi repezi. Gelyna a scos-o din palat pe mama, insa n-am nicio idee incotro s-au indreptat. Nu stiu daca planul meu e cel mai bun pentru lunga durata, insa sunt destul de sigur ca pentru moment e cel mai potrivit. Imi iau inima in dinti si imi iau pozitia, privindu-l pe Andrew care era ascuns dupa o cotitura a acoperisului, așteptând ora stabilita. Regina, impreuna cu intregul ei alai, se plimba pe carare, nimeni neputand banui ceva. Totusi, soarele era deja pregatit, iar eu vad cum Andrew isi pregateste ferm sageata. Regina mergea lent, dar eu reactionez imediat ce vad ca sageata venea inspre mama mea vitrega. Ma arunc in fata ei, prinzand sageata cu mana goala. Aud un tipat de groaza si il recunosc imediat ca fiind al ei.

- Ah, cine esti tu? striga ea disperata.

Se vede ca nu e mama mea si nu va fi niciodata.

- M-as multumi doar cu gandul ca tocmai am fost salvata! spun eu ironic si o aud cum rabufneste.

- Cum indraznesti? tipa ea, dar eu eram prea hotarat ca o alta tehnica decat cea ironica nu prea merge cu ea.

Trebuie sa îmi ascund si eu sentimentele, astfel ca decizia potrivita e sarcasmul.