Regatul Inimilor de Gheață

Capitolul 74 ~ Volumul 2

Prințesa ma privește nedumerita, neînțelegând în ce situație e și de ce e în ea. Nu e vina ei, însă nu e nici vina mea. Nu vreau sa pățesc ceva din cauza idioțeniei ei și a faptului ca m-ar putea trăda in orice moment, plus ca deține niște informații pe care doar în calitate de bărbat îndrăgostit le-aș putea afla de la ea. Teatrul te salvează de atât de multe ori!

*

Trebuie sa fiu foarte sincer cand spun ca a trecut nu mai putin de doua saptamani de cand am salvat-o pe Eveline. Situatia nu s-a imbunatatit catusi de putin, o salvez de multe ori de la a fi descoperita de Bryan, sau mai rau, de mama acestuia care are spioni permanent pe noi. Am ajuns inapoi in Iceland, ceremonia de incoronare si casatoria mamei mele avand loc cu succes. Nu pot sa cred ca acum David este tatal meu vitreg, insa am un noroc chior ca nimeni nu imi stie identitatea. Printesa Alexandra e cu mine in Iceland, o piedica in plus ce e drept, insa se dovedeste adesea utila prin a strecura diferite informatii dintr-un loc in altul. Andrew e plecat de o saptamana, iar eu am de gand sa nu mai intreb sau sa ma mai intreb unde si de ce pleaca, din moment ce sigur are un motiv bun. Cat despre tata, l-am adus in capitala si se reface rapid, ceea ce e un semn ca mai are ceva radacini de dragon prin sange. Mie imi este din ce in ce mai greu, cenusa se raspandeste rapid pe abdomenul meu, iar starile mele de rau si de lesin deja devin greu de ascuns. Printesa Eveline stie deja ca in momentul in care o salvez de la a fi descoperita lesin, asa ca ea e cea care cat de cat ma mai ajuta. Nimic nu mai este cum a fost, locuitorii din Iceland sunt din ce in ce mai speriati de gheata care coboara pe munti si de iarba care rasare pe piscurile acestora, peste gheata aceea indestructibila. Sunt terifiat de a dreptul de tot ceea ce s-a intamplat in ultimele saptamani, iar faptul ca nu gasesc o solutie pentru tot ceea ce se petrece ma nelinisteste teribil.

- Dustin!

Tatal meu apare din spate, eu privindu-l inca nedumerit. Sunt in Gradina Reginei, nimeni nu va intra vreodata aici. Aceasta gradina a fost mereu cel mai pretios loc din lume, atat pentru tata, cat si pentru mama.

- Esti mai bine? intreb eu sec, pe un ton destul de formal cand il vad ca se apropie de mine incet, inca schiopatand din cauza durerii.

- Sunt suficient de bine pentru a afla ce ai facut in ultima saptamana. Am auzit ca nu ai miscat nici macar un deget cand regina a impus legea transfuziei pentru vampirii degenerati!

- S-a folosit de Trandafirul de Gheata pentru a trezi la viata simturile acestora, ce te asteptai sa fac? Am lesinat in ziua aceea si m-am trezit ziua urmatoare! strig eu, fiind perfect constient ca nimeni nu ne poate auzi.

- Incep sa cred ca e prioritar sa aflam ce vrea nenorocita aia de la mine mai tare decat sa facem rost de Trandafir...

- Nenorocita? surad eu, privindu-l pe tata cum se aseza pe leagan, iritat. Iti faci sotia o nenorocita?

Tata ofteaza, motiv pentru care cad pe ganduri. El nu ofteaza niciodata, iar daca o face, nu poate fi decat dintr-un singur motiv: ascunde ceva. Incep sa cred ca stie ce vrea de la el, dar tine asta ascuns fata de mine deoarece stie ca mi-as da chiar si viata pentru a stii Iceland-ul in siguranta.

- Dustin, am nevoie sa intelegi un lucru! spune el, ridicandu-si in sfarsit capul si privindu-ma total agitat. Faptul ca Iceland-ul a ajuns in aceasta stare e total vina mea. Nu a ta, nu a lui Riette, nu a lui David, nici macar a idiotului de Arthur. Eu sunt vinovat pentru asta. Si nu, nu e din cauza faptului ca am decis sa impart puterile in Trandafiri, ci e din cauza faptului ca am facut o greseala, iubind. Insa, trebuie sa recunosc ca facand aceasta greseala, am ajuns sa fac multe lucruri pe care de altfel nu eram capabil sa le fac. Nu regret nimic. Singurul lucru pe care il regret e faptul ca suferi atat de mult din cauza deciziei mele, insa trebuie sa iti spun ca nu imi pot imagina cum putea sa arate viata ta daca nu faceam asta. Rana de pe abdomenul tau si toata legatura ta cu Trandafirul se datoreaza mie, asta stii deja, insa tin sa te anunt ca nici macar faptul ca suferi in locul meu nu ma afecteaza atat de profund pe cat ar fi normal pentru un tata. Vei intelege totul mai tarziu, asa ca te rog nu pune intrebari si ai incredere in mine.