Regatul Inimilor de Gheață

Capitolul 77 ~ Volumul 2

Faptul ca strabunicul ma banuieste ca m-am indragostit ma macina, insa am mai spus-o ca trebuie sa pacalesc pe toata lumea ca m-am indragostit pentru ca ei vor crede ca acesta e semnul meu de slabiciune.

- Si daca ar fi asa? intreb eu ridicandu-mi privirea confuz.

- Adica tu pe bune te-ai indragostit? Si de cine ti-ai aflat si tu, de logodnica fratelui tau?

Nimeni nu stie despre planul meu si al reginei de a o intoarce pe logodnica lui impotriva lui, asa ca nimeni nu poate banui ce se intampla.

- Strabunicule, asta nu ar trebui sa fie o problema. Si daca ar fi asa, nu am nicio sansa sa ajung la ea, ii e fidela lui Bryan, atat de fidela incat nici macar nu s-a culcat cu el.

- Ah, am inteles, vrei sa o convingi sa se culce cu tine, sa il insele pe Bryan ca mai apoi sa o atragi de partea ta pentru ca regina nu o suporta. Da, da, stiam si despre asta!

Strabunicul asta e mai idiot de ideot decat pare!

- Strabunicule, nu cred ca e cazul sa te alarmezi din punctul asta de vedere, cred ca vom reusi sa o tragem de partea noastra, deja pare sa aiba sentimente pentru mine.

- Si nu e singura! sopteste el zambind, iar mie imi vine sa ii trag o palma, insa ma abtin, dandu-i impresia ca nu am auzit ce a spus.

Strabunicul pleaca zambind, iar eu ma indrept inspre camera mea. Abdomenul ma doare din ce in ce mai tare, iar faptul ca e o liniste atat de mormantala ma agita si mai tare. E ingrozitor faptul ca stii ca toti cei din familia ta sunt pe moarte, insa faptul ca stii ca nu ai nicio solutie e si mai dureros. Nu apuc bine sa intru in camera, caci in fata mea apare Andrew. Doamne, mi-a lipsit baiatul asta!

- Pe unde umbli? il intreb eu, impingându-l putin, insa el pare ranit la bratul drept si deloc cu chef de glume.

- Putem intra, te rog?

Intram rapid in camera si ne asezam pe scaun. Sunt vizibil marcat de faptul ca il vad ranit, iar faptul ca nici macar nu imi spune nimic trebuie sa fiu prost sa neg ca nu ma deranjeaza.

- Alteta Ta, eu...

Aduc rapid niste bandaje si incep sa ii leg rana, fara a-l intreba nimic. Nu mai am dispozitia sa fiu mintit si de el. Nu mai dispozitia sa fiu mintit de nimeni. Sunt un adevarat nimeni, de data asta pe bune. Sunt marcat de cele intamplate, cu toate daca nu vreau sa par. Nu cred ca mai dau randament la a gandi atat de mult acum, am nevoie de o pauza. Incetul cu incetul, mi-am dat seama ca tot ce am trait in ultimii ani a fost o pura minciuna, sunt un idiot de-a dreptul. Faptul ca am crezut ca tata e un adevarat manipulator si ca am aflat ca mai are o slabiciune in afara de mama m-a socat total. Faptul ca regina e o asa intepata si prefacuta m-a socat de asemenea. Sunt total paralel cu lumea exterioara!

- De ce nu ma intrebi nimic? intreaba Andrew vizibil marcat de suferinta provocata de rana.

- Ce as putea sa te mai intreb? intreb eu mai mult retoric, deoarece nu imi gasesc cuvintele, cicatricea ma arde, iar asta ma face sa vreau sa o vad.

Ma ridic de pe scaun si ma indrept inspre oglinda. Imi asez ambele maini pe masca si creez semnul Iceland-ului, pentru ca mai apoi sa vad ca in locul cicatricii era altceva. Viermele se transformase intr-o tulpina de trandafir pe care se vedeau tepii destul de proeminent. In varful fruntii, tulpina se continua cu niste frunze care incadrau un boboc de trandafir. Am impresia ca trandafirul va inflori pe fata mea in functie de modul in care acesta ma va distruge, voi muri cu cel inflorit complet pe fata.

- Alteta...

- Andrew, am nevoie sa stiu ceva! spun eu serios, intorcandu-ma inspre el si privindu-l doar datorita luminii pe care o emana cicatricea. Angel mi-a mai lasat ceva in afara de faptul ca a transferat puterile in Eveline?