Regatul Inimilor de Gheață

CAPITOLUL 12

Tremur. Deja imi e groaza de ce va spune printul.

- Despre ce e vorba, Alteta Voastra? intreaba un ministru din stanga mea. Si... cine e proasta asta?

Imi intorc privirea inspre el si il tintuiesc urât cu ochii mei de vipera. Macar recunosc ca asa sunt!

- Vorbeste Alteta Sa, cum indraznesti sa il intrerupi? spun eu calma, moment in care cineva surâde.

Cred ca e prim-ministrul, nu cred ca gresesc.

- Multumesc, Henriette, acum trebuie neaparat sa ma ascultați. Tatal meu a fost prins de vrajitori.

Indata in sala s-a instalat forfota. Privirea mea se pleaca inspre pamant. Cum adica regele a fost capturat? Era singura fiinta care imi dorea binele cu siguranta in toata ecuatia asta. Acum, chiar am ramas a nimanui!

- Liniste! urla printul. Continuand, spune el dupa ce ministrii isi potolesc gurile si sa indreapta iar inspre el, sunt nevoit sa devin regent conform teancului de reguli pe care le-am semnat atunci cand mi-am asumat datoria de print mostenitor. Declar ca pana cand regele va reveni in functie, eu voi deveni regent.

- Alteta Voastra, intervine rapid prim-ministrul, nu puteti conduce aceasta țară! spune el pe un calm care ma socheaza.

- Are dreptate, Alteta! Nu sunteti in stare sa conduceti regatul!

- Stiam ca asta veti spune! zambeste printul inocent, simt asta in vocea lui. Tocmai de asta am adus-o aici pe proasta asta, asa cum ii spui tu, Ministre al Externelor! Prin puterea mea, o declar pe Henriette ca secretară regală.

Poftim? Imi ridic privirea socata, tintuindu-l pe print. Ce? Am auzit bine? Pe fata lui apare rapid un ranjet, iar forfota din sala se inteteste din ce in ce mai tare.

- Din moment ce Henriette e un om venit din randul poporului, cred ca va putea intelege mai bine ca oricine nevoile statului. Alteta Voastra, aveati nevoie de un ajutor, in primul rand pentru ca sunteti lipsit de caracter, iar in al doilea rand pentru ca nu aveti experienta! spune prim-ministrul.

Imi vine sa ma dau cu capul de toti peretii palatului, insa voi face asta curand. Prim-ministrul a spus ca e de acord, el are putere suprema in Guvern, nimeni nu indrazneste sa comenteze. Toata lumea isi pleaca privirea aprobator. In momentul ăsta, cred ca prefer loviturile fizice decat asa ceva. Cum sa fiu numita eu intr-o functie intr-un stat de vampiri? Plus ca nu am habar in ce consta functia...

- Prim-ministre, te deleg a-i spune noii secretare ceea ce va avea de facut. Declar aceasta sedinta incheiata. Dupa ce termini, treci pe la mine!

Printul mi-a spus acea replica rece, iar toti vampirii disparusera in secunda doi. Prim-ministrul se apropie de mine, iar din ochii mei se preling lacrimi.

- Incepe sa imi fie frica de el, nu puteti revoca propunerea?

- Imi pare rau, dar punerile in functii nu se revoca! Insa, pe cine altcineva sa puna, esti cea mai potrivita in functia asta!

- Sigur nu e un alt pretext ca sa ma chinuie?

- Tot ce e posibil.

- Il urasc.

- Stiu eu.

- Spuneti-mi va rog ce am de facut... ca nu am de stat pe langa el... va rog...

Prim-ministrul ofteaza. E clar, cosmarul vietii mele incepe..

- De fapt, trebuie sa fi mereu langa print. Nu poti sa il pierzi din ochi decat daca iti ordona el sa pleci. Nu ai voie sa pleci de bunavoie nicaieri, fara permisiunea lui. Trebuie sa il ajuti cu orice decizie, iar el are obligatia de a tine cont de parerile si argumentele tale.