Regatul Inimilor de Gheață

Capitolul 80 ~ Volumul 2

Ochii ei cei albaștri mă fixează intens. Încerc să dezvălui ceea ce apare în fața mea, însă e ceva nou chiar și pentru mine. Ar trebui să citesc chipul ei, însă pe fața ei se citește o urmă de curiozitate, o urmă tâmpă de dezamăgire și să mor acum dacă nu are în vârful buzelor un zâmbet atât de pervers, încât ai zice că se gândește doar la prostii. De parcă e singura!

- Dustin, sunt proastă, de data asta eu sunt cea proastă!

Aceasta se apropie de mine și își lipește buzele brutal de ale mele. Le simt cum se frământă să obțină un răspuns, însă totul e zadarnic: sunt prea șocat. Nu conștientizez ce se întâmplă în jurul meu, iar faptul ca Eveline a făcut primul pas mă face să mă pierd total cu firea. Nu mă așteptam să cedeze atât de ușor, trebuie să recunosc, o credeam atât de diferită de celelalte.

O văd cu coada ochiului pe Lisa, bucătăreasa hanului, apărând de sub niște grinzi răsturnate, moment în care i-l predau pe Darius, fără a rupe sărutul. Băiețelul adormise, iar eu îi făcusem un semn Lisei să aibă grijă de el pentru noaptea asta. Eh, acum că am brațele libere, e rândul meu. Îi răspund în sfârșit la sărut și îi trag corpul micuț mai aproape de al meu. Se simte penibil de bine, trebuie să fiu prost să nu recunosc că sărută cu mult peste celelalte pe care le-am mai sedus. Pare atât de animalică, încât ai zice că cine știe ce a pățit, o credeam mult mai inocentă, dar e o diavoliță în blană de miel. Își înfinge rapid mâinile în părul meu, iar în scurt timp unghiile ei ajung să îmi zgârie ceafa, moment în care ajung să îi ridic tricoul suficient de tare, încât să îi simt pielea înfierbântată sub mâinile mele mari. Corpul ei micuț e acum sub controlul absolut al mâinilor mele, ea începând să danseze în pași de tango până înspre dormitorul de la parter, încă intact. Îmi ridic o mână și o așez în părul ei, încâlcindu-l. Mâna mea se izbește de gâtul ei în care pulsa sângele cu o viteză pe care nu aș fi putut să o percep ca fiind normală dacă nu aș fi știut că e topită după mine. Sunt vulnerabil, acum sunt un bărbat. Nu un moștenitor, ci doar un bărbat care se pregătește de o partidă de amor cu prințesa moștenitoare. Moamă, cum sună. Ajungem unul peste altul în pat, moment în care realizez că ea mă privește asemeni unui animal de pradă.

- Dustin... o aud gemându-mi numele.

- Da, iubito? spun eu, folosindu-mă de abilitatea mea impecabilă de a seduce fetele.

- Vreau...

- Ce vrei, iubito? întreb eu, silabisind fiecare cuvânt în timp ce îi delectam gâtul cu săruturi umede.

- Te vreau acum! Aici și acum! Te vreau, Dustin!

*

Dimineața se revarsă peste întregul regat. Deschid ochii și privesc cum soarele răsare, nu am mai văzut de multă vreme un răsărit de soare, se pare că cerul își revine datorită siguranței în care se află Trandafirul de Gheață.  Acum când îmi realizez locația îmi amintesc cele petrecute cu o seară în urmă. Doamne, nu aș fi crezut că e atât de sinceră! Îmi aduc aminte că la fiecare minut îmi șoptea în ureche că mă iubește, măcăr a recunoscut, era absolut evident că e topită după mine. Cred că teatrul a luat sfârșit, iar eu mă simt mai împlinit ca niciodată. E atât de inocentă, a venit la mine, crezând cu tărie că eu chiar o iubesc și faptul că și-a pierdut virginitatea cu băiatul pe care îl iubește este cel mai frumos lucru din viața ei. Faptul că misiunea mea alături de ea a luat sfârșit îmi aduce un zâmbet tâmpit pe față. Doar gândul la seara trecută și la fața ei când se va trezi și va afla adevărul naște în mine un sentiment pur de curiozitate. Mă aștept să arunce în  mine cu ce va prinde la mână, însă misiunea mea s-a împlinit: regina va fi extraordinar de încântată de isprava mea, iar Bryan va turba când va afla adevărul. Dacă va afla.