Regatul Inimilor de Gheață

CAPITOLUL 45

Aproape ca raman fara prosop cand vad ceea ce e in fata mea.

Era Arthur. Cel care era in fata mea, era intocmai sotul meu.

- Sa nu te atingi de copiii mei!

- Ti-am promis, iubita mea, ca nu le voi face nimic! O simpla privire a fost de ajuns cat sa ii indragesc!

Poftim? Nu, nu imi spune ca ii place!

- Macar pleaca ca sa ma pot imbraca! Cum intri in camera lui asa neinvitat...

- Atata timp cat tu esti aici, sunt invitat si eu! Sotioara mea, felicitari pentru nastere! Avem doi copii minunati!

- Am, Arthur!

- Nu ii poti creste singura, esti sotia mea, deci ei sunt copiii mei.

- Arthur, stai departe de ei!

- Trebuia sa te las sa ajungi aici oarecum fiindca am aflat ca urmeaza sa nasti si nu puteai naste decat aici. In regatul vrajitorilor, nu se pot naste dragoni, asa ca mor atat mama, cat si copilul.

- De asta ai acceptat atat de usor sa vin aici?

- Bineinteles, iubita mea! Nu sunt atat de maleabil pe cat crezi tu ca sunt. Pe mine dragostea nu a facut decat sa ma intareasca. In plus, nu te puteam lasa singura si sa lipsesc de la nunta fratelui meu...

- Vorbim mai incolo, ma lasi sa ma schimb? il intrerup eu speriata.

Incep sa fiu terifiata de barbati, iar ăsta e un lucru ingrozitor.

- Sotioara mea...

Arthur se apropie incet de mine, iar eu fac pasi in spate. Sunt absolut ingrozita, daca face ceva necugetat?

- De unde stii de dragoni?

Pun aceasta intrebare pentru ca speram sa il opresc din a se apropia de mine. Totusi, nu face decat sa fuga inspre mine si sa ma lipeasca de perete.

- Am aflat chestia asta, se zvonea de mult timp.

Pret de cateva secunde ma speriam ca stie de Stefan si David.

- Nu trebuie sa iti fie frica de mine, nu ti-as putea nici macar smulge un fir de păr!

El pune mana pe prosopul care imi infasoara prosopul, iar eu ii dau o palma.

- Nici sa nu te gandesti!

Isi ridica privirea inspre mine. Oh, nu, e turbat! Ochii lui scanteiesc de furie, iar in secunda urmatoare ma trezesc trantita de el in pat.

- Da? Ai vrut sa te pui cu mine?

Nu, nu aici, nu in camera unde am doar amintiri plăcute! Il vad cum isi da jos pantalonii in fata mea. Inchid ochii, fiindca nu ma simt pregatita sa vad mai mult. Aud cum isi da jos partea de sus, pelerina, trantindu-le cat-colo. Deodată, simt cum patul se lasa pe ambele parti unde ma aflu eu. Cred ca genunchii lui sunt de o parte si de alta a taliei mele. Simt deodata respiratia lui lovindu-se gatul meu.

- Arthur, lasa-ma!

- Am asteptat destul! spune el pe un ton seducator.

- Nu, Arthur, te rog!

Simt cum prosopul imi paraseste corpul. Lacrimi incep sa curgă pe obrajii mei, iar el le sterge rapid. In zadar dau din mâini si din picioare, sunt atat de imobilizata, incat nu da niciun rezultat.

- Riette, ti-am mai spus ca orice ar fi, tu vei fi doar a mea!

- Lasa-ma! spun eu deja foarte epuizata.