Regatul Inimilor de Gheață

CAPITOLUL 23

Ciudat, ma lovesc de ceva tare, dar in acelasi timp moale. Asta e ciudat. Deschid ochii si nu imi vine sa cred ce vad. Am cazut pe trupul cuiva. Cand imi ridic privirea, realizez repede ca sunt pe trupul mascatului. Mi-a promis ca va fi acolo cand voi avea nevoie. Printul a si fugit, lasul!

- Esti bine? spune el asezandu-si mainile pe fata mea.

- Imi pare rau, nu te-am rasplatit cum meritai.

Fara sa ma concentrez prea mult ii simt îngrijorarea disperata. E clar, l-am cam ingrijorat. Nu intentionam, insa asta s-a intamplat.

- Nu l-ai vazut pe print? El mi-a facut asta, trebuie neaparat sa aflu unde e!

- L-am vazut fugind adineauri.

- Cum poti intra aici fara sa fi suspectat de ceva?

Mascatul se ridica, ridicandu-ma implicit si pe mine. Indata ce observa ca nu sunt in stare sa stau in picioare, mă ridica pe bratele lui. Am senzatia ca ridicarea si modul in care ma tine sunt asemanatoare cu cele ale printului, insa diferenta majora e faptul ca printul e un maniac, iar mascatul un scumpic.

- M-am speriat! spune el incet.

- Imi pare rau, nu am vrut sa iti fac asta. Totusi, cum de poti intra aici pe bunul plac si ajungi tot timpul cand trebuie?

Mascatul isi pleaca privirea. Ma uimeste chiar si pe mine faptul ca nu vreau sa il vad. Sunt o persoana rationala, matematica, ma bazez pe lucruri concrete, palpabile, pe dovezi pe care le pot vedea. Totusi, faptul ca nu il pot vedea nu ma deranjeaza. Sufletul meu, ratiunea mea, nimic nu cere sa il vada. Ma uimeste si pe mine, insa asta e realitatea.

- Sunt umbra printului, nu ai idee cat de usor imi e sa fiu mereu in preajma ta!

E seducator. Oricine ar fi, aceasta persoana e foarte seducatoare.

- Cum te numesti? Cum ar trebui sa te strig? Nu imi place "mascatul".

Tipul schiteaza un zambet absolut perfect, iar eu simt cum el ma aseaza pe leaganul pe care statusem adineauri cu printul.

- Mascatul? Nu, nici mie nu îmi place. Numele meu e David.

David, nu pot sa cred ca mi-a spus numele lui! Am crezut ca va vrea sa isi apere identitatea secreta de super-erou, dar se pare ca e foarte deschis la minte, nu il pot compara fu niciun alt barbat din viata mea. Toti imi ascund cate ceva, dar el e intr-adevar sincer. Am incredere in el. Stiu ca tot ceea ce face face doar pentru ca imi vrea binele.

- Poti sa imi mai spui cate ceva despre tine? Ca din ceea ce observ stii cam totul despre mine.

- Eh, stiu câteva lucruri esentiale, chiar as vrea sa impartasesti totul cu mine ca sa te cunosc deplin. Am avut o viata mai mult decat complicata.

- Vrei sa imi spui ceva, sau....

- Nu, totul e bine acum. De cand te-am cunoscut pe tine ma refer.

- De cat timp ma urmaresti?

- Hmm... complicat, nu traiesc in trecut. Nu pot sa iti spun, mi-as trada adevaratele sentimente.

Chicotesc, chiar are simtul umorului.

- De ce esti mascat?

- Ca umbra a printului nu pot actiona oricum. Cu exceptia lui, nimeni nu imi cunoaste chipul.

- Nici macar parintii tai?

Inghite in sec. Oh, nu am spus ceva ce l-a suparat. Imi dau o palma mintala.

- Nu am asa ceva.

- Oh, imi pare rau, nu am vrut...

- Nu e nimic. Ti-e foame, Riette!