Iubirea este iubire indiferent din partea cui provine. Câteodată dragostea poate fi antidotul oricărei probleme, doar să avem ochii deschiși. Niciodată nu știi de unde poate să apară iubirea.
„Te iubesc și te voi iubi toată viața, iar dacă ș...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Jin GuangYao ( Bottom)
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Xichen îi ridică chipul celui tânăr spre al său iar cu degetele mari șterge urmele umede lăsate de lacrimile prețiosului său rubin. A înțeles mult prea târziu suferința lui GuangYao, iar limita sa de încredere aproape că l-a făcut să comită cea mai mare greșeală a sa. O greșeală ce avea să îl bântuie până în mormânt dacă nu se oprea la timp.
Xichen:- Puișor...nu plânge.
A încercat să folosească cel mai blând glas al său sperând că în acest fel va reușii să calmeze ursulețul panda speriat din brațele sale.
GuangYao :- Cum să nu o fac când nu ai încredere în mine. Chiar ai crezut că aș putea să te rănesc pe tine?
Asta era o întrebare foarte bună. Nici Xichen nu credea asta dar a ales să își asculte vocea interioară într-un moment tare prost.
GuangYao :- Xichen...la naiba...poți să ai măcar puțină încredere în mine? Până nu trăiești ce am trăit eu, nu ai cum să înțelegi cum mă simt.
Era adevărat, Xichen a fost crescut într-o familie bună și i s-a oferit iubire, nu avea de unde să știe cum se simte GuangYao dar asta nu îi dădea vreun drept să se comporte cum s-a comportat cu el. Nu așa te porți cu cel pe care îl iubești. Păcat că i-a luat cam mult să își dea seama de asta.
Xichen:- A-Yao...scumpule...te rog...te rog iartă-mă. Te implor...iartă-mă...
Xichen și-a simțit obrajii pătați de lacrimi iar de data asta nu s-a mai sfiit să ascundă cum se simte. Nu era prima dată când plânge pentru GuangYao, dar de data asta vina îl apăsa pe suflet ca să își mai ascundă lacrimile. Durea și mai tare când își amintea că știa prea bine cât a suferit GuangYao, dar nu a înțeles pe deplin adevărata suferiță.
GuangYao :- O să mă omori?
Xichen :- A-Yao...
Glasul i s-a frânt în suspine și lacrimi amare ca veninul unei flori prea frumoase. Îi era greu să accepte că GuangYao a început să gândească așa despre el. Își înțelegea mai tare ca oricând greșelile iar acum...avea șansa de a schimba asta...era momentul să nu o dea în bară.
