The Untamed One Shot +18

❄️Wei Wuxian x Jin Guangyao ❄️{A PATRA PARTE}

         Wuxian își strângea fiul cu afecțiune în brațele sale calde, emoțiile revederii fiind atât de puternice încât nu le-a mai putut ține închise în el. Lacrimile curgeau pe obrajii săi fără a avea vreo intenție de a le șterge. A pierdut atât de multe momente importante din viața copilului său, iar asta doar din cauza unui om de nimic pe care cândva l-a numit fratele său, omul în care a avut încredere, omul pentru care și-a sacrificat cel mai de preț dar pentru un nemuritor...l-a trădat în așa fel.

       Rusong nu știa ce anume se întâmplă cu străinul ciudat ce l-a eliberat din tâmpita capcană pusă de Jin Ling, dar în mod cert simțea că trebuie să-l consoleze. Și-a trecut palmele mici peste spatele brunetului cu mască argintie începând să-l mângâie ușurel. O diferență enormă pe care o avea față de Jin Ling...Rusong avea empatie. Alina fiecare persoană ce avea nevoie de alinare, indiferent de statutul pe care îl avea, de aceea se împăca tare bine cu ucenicii Lan deșii a mai făcut și el ceva prostioare, nu este chiar ușă de biserică, Lan Jingyi poate corupe chiar și un sfânt.

Rusong :- Vă simțiți bine tânăr Lord?

          A întrebat micul auriul după câteva minute în care doar suspinele brunetului s-au auzit.

Wuxian :- Sunt bine micuțule auriu, sunt bine.

         A răspuns brunetul cu un glas ușor răgușit din pricina lacrimilor vărsate.

Rusong :- Dar cine sunteți?

         A întrebat Rusong după ce s-au desprins din îmbrățișare deșii nu și-ar fi dorit neapărat acest lucru. Se simțea în siguranță ceea ce era foarte ciudat căci brunetul cu mască era până la urmă un străin pentru el, nici măcar nu știa cum arată sau care îi este numele.

       Wuxian a înghețat preț de câteva clipe când a auzit întrebarea micului său auriu. Ce îi putea răspunde fără a-l șoca prea tare? Să îi ascundă adevărul nu era o obțiune prea bună, a pierdut deja prea mult timp din viața fiului său, nu își dorea să piardă și mai multe momente importate.

        Și-a dus palmele la marginea măștii argintii iar dintr-o singură mișcare a deschis legăturile lăsând masca să cadă pe pământ cu un foșnet ușor. Acum era rândul lui Rusong să fie cel șocat văzând un chip atât de cunoscut, atât de familiar, un chip pe care și-ar fi dorit să-l cunoască în realitate dar din spusele lui papi al său...asta nu avea să se mai întâmple.

Rusong :- Tata?

        A întrebat micul cub de aur cu o mică reticență de teama ca ceea ce vedea să nu fie o simplă iluzie.

Wuxian :- Eu sunt băiatul tati, eu sunt puiul meu mic.

        Brunetul și-a deschis brațele pentru o nouă îmbrățișare iar Rusong s-a refugiat imediat în brațele tatălui său. A fost atât de privat de aceste emoții atât de puternice pentru inimioara sa încât lacrimile fierbinți nu au întârziat să îi păteze obrăjorii.

         Wuxian l-a strâns în brațele sale mângâindu-i în mod continuu părul de un șaten închis spre ciocolatiu. A așteptat atât de mult acest moment încât nici măcar de ar veni Potopul nu l-ar mai putea desprinde de lângă fiul său. Era numai vina lui Jiang Cheng pentru ce s-a întâmplat, omul acela știe doar să încurce lucrurile, nu este în stare să facă un lucru bun fără ai răni pe alții.

         Abia după câteva minune bune Rusong a dat semne că începe să se calmeze, suspinele sale au devenit mai lente până s-au estompat complet.

Wuxian :- Shhh, calmează-te puiule...vreau să te văd, haide...vreau să mă uit la tine.

          S-au desprins puțin din îmbrățișare cât Wuxian să-și poată privi fiul. Rusong crescuse așa de frumos sub îndrumarea lui Guangyao, s-a descurcat așa de bine să-l crească chiar și fără ajutorul său. Se simțea doar prost că nu a putut fi alături de el de la bun început. Lui Mo Xuan Yu i-a luat cam mult să-l invoce, apoi câteva zile până și-a recăpătat aspectul sufletului original. Poate că trupul era al lui Mo Xuan Yu dar sufletul era al Patriarhului, prin urmare trupul preia aspectul sufletului original. Abia aștepta să-l sperie pe Jiang Cheng de să îi apară fire albe. Doar așa de distracție.