The Untamed One Shot +18

🎉SPECIAL 🎉🥂Wen Kexing x Zhou Zishu 🥂{A DOUA PARTE}

           Kexing și-a presat buzele moi de gâtul celui tânăr lăsând în urma sa sărutări moi și umede, făcându-l pe Zishu să tresară și să suspine de fiecare dată când cel mare atingea o zonă sensibilă a gâtului. Și-a mutat palma stângă pe spatele tânărului Zishu ca un soi de sprijin, în timp ce mâna dreaptă desprinde centura verde din talie ce îi evidenția talia subțire, îndepărtând câte puțin roba ce acoperea trupul perfect al perechii sale.

          Zishu și-a agățat mânuțele de straiele celui mare în momentul în care i-a simțit dințișorii cum îi alintă o parte sensibilă din gât, vena parfumată locul unde aroma se simțea cel mai bine, și de asemenea locul ce se învinețea cel mai ușor de aceea cel mare nu a ezitat în a marca acel loc cu sărutări moi și mușcături ușoare lăsând în urma sa semne purpurii, trecând cu limba pentru a alina senzația de usturime deșii Zishu tremura din complet altă cauză.

Kexing :- Ai o aromă așa de plăcută iubitule, un adevărat desert servit de zei.

       Șoptește cel mare pe un ton ceva mai jos decât tonul său normal creând stoluri întregi de fluturași în stomacul lui Zishu, delectându-se cu acordurile delicate ale trandafirului și dulceața esenței de căpșuni ce proveneau de la perechea sa.

Zishu :- Te pricepi să exagerezi, nu?

       Suspină tânărul Zishu pe când își împinge bazinul în al celui mare doar pentru a-l întărâta și mai mult, ceea ce a și reușit căci l-a auzit pe Kexing cum geme încins iar în mai puțin de un minut a scăpat de hainele de pe trupul perechii sale lăsându-i corpul gol expus privirii ale flămânde.

         Felul în care pielea albă și curată îi strălucea în lumina slabă a lumânărilor îi făcea mintea celui mare să se gândească la cele mai interzise și mai intense fantezii ale sale. Singurul lucru ce nu îi crea plăcere erau urmele lăsate de acele cuie blestemate și cicatricile imprimate pe piele ca urme eterne a ceea ce a fost cândva.

        Kexing nu-l judeca în nici un fel, nici el nu a fost prea cuminte iar dacă ar fi să facă o comparație...faptele lui Zishu sunt lapte pe lângă ceea ce a făcut el. Dacă prințul Jin nu ar fi fost mort deja, Kexing l-ar fi chinuit până și-ar fi dorit să moară. Să simtă și Alteța sa ceea ce a simțit Zishu când a obținut acele cicatrici, chinul acelor cuie ce îi suprimau puterea, apoi pierderea simțurilor rând pe rând...bărbatul acela ce se autoproclama prinț merita să moară în chinuri.

Kexing :- Dar nu exagerez în nici un fel, spun doar adevărul ce merită spus. Tu ești cel ce mă tentează prea mult.

         Șoptește cel mare pe când buzele sale umede coboară tot mai mult spre piept urmând traseul cicatricilor imprimate pe piele.

Zishu :- Ah, da?

           Surâde cel tânăr deșii era mai mult un suspin ce suna a provocare, mânuțele ale dibace deschizând nodurile ce țineau roba strânsă pe corpul celui mare lăsând-o să cadă la pământ. Dar ceea ce l-a făcut pe cel tânăr să se încrunte adorabil a fost cămașa albă și pantalonii negrii ce îl împiedicau să vadă trupul iubitului său.

Kexing :- Ce s-a întâmplat iubire?

         A întrebat cel mare pe un ton neștiutor deșii era conștient de ce Zishu era așa încruntat însă îi plăcea să se joace cu el, chiar dacă de cele mai multe ori el era cel ce se ardea.

Zishu :- Am impresia că vrei să te las așa.

        Mârâie tânărul la perechea sa ce era pus pe jocuri stupide după ce s-au încins mai devreme unul pe altul.