The Untamed One Shot +18

🥂Jiang Cheng x Wei Wuxian 🥂 {A DOUA PARTE}

Jiang Cheng :- Nu ar trebui să îndrăznesc măcar să mă scuz în fața ta, știu cât de mult am greșit față de tine și cât de mult te-am rănit. Dar adevărul este că...te iubesc.

           Ultimele două cuvinte le-a spus cu un glas foarte mic aproape șoptit. Nu îi era ușor să recunoască ceea ce simte când atâta vreme a încercat să-și nege sentimentele, îi era foarte greu să accepte că s-a îndrăgostit fix de persoana căreia i-a făcut cel mai mult rău. Dar cu cât timpul trecea cu atât dorul devenea din ce în ce mai greu de suportat, ca niște săgeți pline de venin ce le-a inversat viețile în cel mai lipsit de sens mod posibil. Iar dorul ce te încearcă...este cel mai crud ucigaș.

        Wuxian a tresărit vizibil când șoaptele lui Jiang Cheng au ajuns la urechile sale și deșii a încercat să nege și să nu dea crezare acelor vorbe...propriul corp îl trăda. Obrajii i-au fost cuprinși de o nuanță de trandafir roditor, bătăile inimii s-au accentuat, stomacul i s-a strâns iar un iz de scorțișoară sălbatică combinată cu dulcea și blajina vanilie cuprindea încăperea.

         Nu avea idee de unde venea această aromă ce îi punea emoțiile la încercare, iar într-un mod atât de ciudat îl făcea să se simtă în siguranță. Și-a mișcat năsucul ca un iepuraș în încercarea de a descoperi acea superbă aromă cu izuri sălbatice și acorduri dulci.

            Ca și cum o perdea a tentației i s-a așternut peste conștiință și l-a făcut să uite în mare parte unde se află și cu cine, s-a apropiat de Jiang Cheng și a luat loc în poala sa spre surprinderea celui mare. A început să își plimbe năsucul pe gâtul liderului de clan Jiang încercând să găsească locul de unde provenea acea aromă ce îi amețea simțurile, iar după ce i-a adulmecat tot gâtul și părea că are de gând să coboare spre piept, iar Jiang a trecut prin toate căldurile posibile, tânărul Wei a găsit ceea ce căuta.

        Vena ce pulsa sângele cald în corp purta cea mai intensă aromă de scorțișoară și vanilie. De când mirosea Jiang Cheng așa apetisant? S-a înroșit până în vârful urechilor numai la aceste gânduri ale sale, dar când a și remarcat poziția în care se aflau...putea fi asemănat cu o cireașă la cât de roșior era. Însă era prea târziu pentru a da înapoi căci Jiang Cheng i-a cuprins talia cu brațele pentru a nu îi permite să se îndepărteze.

—Unde crezi că fugi?

         Întreabă Liderul de clan Jiang pe în ton suav, ton ce avea o tonalitate mai joasă decât cel cu care era obișnuit tânărul Lord Wei.

—Eu...doar...vreau să...adică...

        Încearcă lordul Wei să se scuze dar se pare că bâlbâiala este mololipsitoare, abia dacă își mai putea găsi cuvintele iar fluturașii din stomăcel nu îi dădeau pace absolut deloc.

Jiang Cheng :- Dacă nu vorbești cu cuvinte clare nu te las să pleci.

          De parcă ar mai fi în stare să-și adune gândurile când acea aromă acea să-l bântuie până în mormânt. Nu știa ce s-a întâmplat cu el și mai ales cu scutul de apărare ostilă pe care și l-a propus să-l păstreze în preajma lui Jiang Cheng. Părea că o forță mult mai puternică decât încercarea sa de a sta departe de probleme, a distrus și ultima armă menită să îi apere sufletul de încă o dezamăgire.

Wuxian :- Îmi pare rău.

Jiang Cheng :- Sweety...pentru ce îți ceri scuze?

Wuxian :- Pentru gestul meu. Nu se cuvine. Te rog, nu mă lovi cu Zidian. Nu ai idee cât de tare doare.

        Liderul cu irișii violeți l-a privit șocat pe cel înveșmântat în negru. De când îi era frică de el? Wei Wuxian...cel cu gura mare și neînfricat, cel pe care nici moartea nu îl poate înfrânge...se temea de liderul de clan Jiang?