The Untamed One Shot +18

✨Bach Lien x Jin Zixuan ✨{PRIMA PARTE}

             Forfota din Palatul Imperial era precum un stol de rândunici ce se certau pe aceeași rămurică, slujnicele fugeau agitate dintr-o parte în alta aranjând ba o panglică roșie ce stătea strâmb, ba o prăjiturică pe platou, ba schimbau paharele de argint cu unele din aur, încât totul să fie aranjat perfect pentru a nu spori furia Zeului Lunii ce i-ar fi pedepsit crunt chiar și la cea mai mică greșeală. Nu era o ideea prea înțeleaptă să-l înfurii pe albinos, oricât de blând ar părea la exterior în momentul în care ai făcut o greșeală...firea sa se schimba total.

          Furia nu îi urâțea în vreun fel trăsăturile fine ci din contră, îl făcea mult mai dominant și mai seducător, o adevărată creație a divinităților dorit atât de bărbați cât și de femei însă imposibil de accesat căci standardele sale erau pe măsura aspectului. Cel mai teribil lucru pe care ți-l putea face în momentul în care îi greșeai era fie să te lase într-o pădure pustie în timpul unei eclipse, ori să-ți inducă cele mai groaznice coșmaruri aducând pe cer luna sângerie, depindea de gravitatea faptelor. Nu a apelat până în acest moment la tortură, toți se fereau în general din al supăra fiind conștienți de ce le putea face, dar niciodată nu era prea târziu de a apela la metode...mai puțin nobile în ceea ce-l privește.

          Nunta imperială ce avea loc în această după amiază trebuia să fie perfectă în caz contrar slujnicele vor avea o viață grea dacă ceva nu mergea cum ar trebui, motiv pentru care pregătirile începuseră cu două luni în urmă, încă de când albinosul își anunțase nunta dar nimeni nu știa cine este norocoasa ce i-a furat inima și l-a adus în pragul nunții, un eveniment important pentru semenii Regatului Lunii ce știau cât de capricios și de pretențios este regele lor. Îl iubeau și îl apreciau ca și conducător nedorindu-și un alt rege în locul albinosului, dar avea și el fixațiile sale.

           Când conduci unul dintre cele mai puternice și întinse regate și mai ai și în stăpânire luna...nu știi niciodată cine se apropie de tine cu interese ascunse, asasinări la adresa sa s-au întâmplat până de curând.  Fiind atât de perfect de la aspect și până la putere atragi cu tine și dușmani, nu mulți sunt cei ce pot agrea pe cineva ce se presupune a fi perfect amintindu-le de propriile defecte prin simpla sa existență.

             În dormitorul matrimonial, stând nemișcat ca slujnicele să așterne perfect veșmintele roșii pe trupul zvelt al șatenului, întâiul născut al Clanului Jin își privea chipul ce se oglindea în suprafața netedă a oglinzii aurii, cu mintea împărțită în toate direcțiile. Bineînțeles că avea emoții în legătură cu acest eveniment ca orice alt tânăr sau tânără ce s-ar afla în situația în care se află și el, dar emoțiile sale erau generate de ceva mai mult decât simplul eveniment în sine. Vorbise cu Bach Lien și îi spusese că își dorește o nuntă restrânsă dar tânărul albinos numai nuntă restrânsă nu a organizat.

           A auzit ușa cum se deschide silențios în spatele său, apoi a observat în oglindă cum slujnicele se apleacă respectuoase și se retrag, la puțin timp simțind brațele albinosului în jurul trupului său și bărbia acestuia cum se așează pe umărul său privindu-i imaginea din oglindă. Acea privire intensa a Zeului asupra sa îl făcea să simtă un întreg stol de păsărele în stomăcel.

Bach Lien:- Imaginea ta este mai sublimă decât luna însăși.

         Glasul nici prea gros dar nici prea subțire al tânărului albinos răsună precum un sunet de clopoței la urechea sa, pupicul dulce ce se așterne pe obrazul său înroșindu-i obrajii.

         Bach Lien avea un efect puternic asupra sa. Înainte să-l întâlnească cu siguranță nu era un timid ce se înroșea din orice, din contră...el era cel ce crea suspine pe oriunde trecea fiind considerat cel mai arătos bărbat din Lanling, dar asta s-a schimbat de când l-a întâlnit pe Bach Lien  la vânătoarea organizată de tatăl său, ajungând să facă echipă pentru a prinde cât mai mulți monștrii căci Zixuan este tare competitiv, dar din cauza grabei sale și probabil și a emoției cauzată de prezența dominantă a albinosului...nu s-a uitat pe unde pășește iar astfel au ajuns amândoi prinși într-o peșteră camuflată de verdeața pădurii, peșteră de care nici nu era conștient că există.