The Untamed One Shot +18

🌺Hua Cheng x Wei Wuxian 🌺{PRIMA PARTE}

              Tânărul cu părul precum ciocolata neagră ce i se revărsa pe spate ca o cascadă delicioasă, și tenul palid ca al unei păpuși de porțelan pe suprafața căruia se zărea o aluniță chiar sub buza de jos, sorbea dintr-un ulcior de vin privind absent spre mulțimea ca un mușuroi de furnici ce își vedea de treabă prin piață.

Wuxian:- Piața e mai aglomerată că altă dată.

               Șoptește pentru sine trecându-și limba peste buze culegând și ultimele picături de vin rămase. Nu era cel mai wow vin din lume, și sincer să fie avea impresia că bea apă cu gust de vin, dar nu se găsea în postura de a face nazuri. La ce să se aștepte de la un han aleatoriu din Qinghe, cineva ar trebui să le de-a o rețetă mai bună de vin, de preferat pe cea din Gusu care este divină, nu apa asta chioară pe care ei o numesc vin.

—La ce te așteptai? Focul de artificii de diseară se anunță a fi fabulos, chiar Lanling a aprovizionat Qinghe cu artificii.

              Vocea bruscă a fratelui său mai mic aproape îl face să scuipe vinul ce îl avea în gură.Ar trebui să scape de obiceiurile astea de a se strecura în spatele oamenilor, niciodată nu se știe cine îi poate veni de hac. De parcă ar putea fi posibil, Xue Yang era agil precum o felină, dar avea prostul obicei de a atrage atenția asupra lui într-un mod greșit.

Xue Yang:- Asta nu a fost deloc amabil, m-ai botezat cu vin.

                Se strâmbă când câteva picături de vin ajung pe chipul lui ascuns de pălăria înaltă.

Xue Yang:- Măcar dacă era vin de calitate, nu poșirca asta.

               Își șterge tenul cu un șervețel, elegând să nu bea nimic din locul ăsta. Băuturile erau de proastă calitate iar atmosfera lasă de dorit. Cel puțin ocupaseră un loc de la balcon pentru a nu fi deranjați de ceilalți bețivi ce au prezență nelimitată la cârciumă.

Wuxian:- Ce cauți aici? Credeam că ești în luna de miere, sau anul de miere în cazul tău.

                 Era surprins de apariția fratelui său căci atunci când avea nevoie de el abia dacă îl mai găsea, iar acum când își dorea să fie singur...nu era lăsat în pace.Era aproape sigur că plecase în luna de miere, doar vorbise despre asta toată noaptea nunții și era mai entuziasmat decât o domniță ce își îmbracă pentru prima dată rochia de mireasă.

Xue Yang:- Voiam să mă asigur că vii la focul de artificii de diseară.

                I-a răspuns la întrebare jucându-se cu cristalul negru de pe piept ce îi decora veșmintele elegante negre.

Wuxian:- Mă vezi pe mine entuziasmat de așa ceva?!

               A întrebat retoric, complet plictisit de ideea de a petrece o oră în frig și înghesuială belind ochii la cer. Dacă ar fi servit un vin de calitate înaltă, Surâsul Împăratului de preferat, poate s-ar mai fi gândit la asta dar în cazul ăsta...nu avea nici un chef să de-a ochii cu foștii săi prieteni.Conflictele lor nu se terminaseră într-un mod prea...amiabil, aflând și cu cine era înrudit doar a alimentat și mai tare ostilitatea lor față de el.

Xue Yang:- Știi că poți veni oricând în Gusu, nu?

                A lăsat gluma la o parte, reamintindu-i că era mereu bine venit.Dacă nici măcar el care îi este frate, singura familie rămasă, nu îi era alături, atunci ce așteptări să aibă de la ceilalți? Wangji a fost de acord să-l primească, era singurul pe care Wuxian îl accepta în preajma lui, pe lângă Xue Yang evident, dar cu toate astea tânărul Wei nu era dornic de a se întoarce în Gusu.Nu acum când era în sfârșit liber și nu trebuia să mai fie de partea nimănui.