The Untamed One Shot +18

✨Wei Wuxian x Jin Guangyao ✨{A DOUA PARTE}

              Câteva minute bune nu au rupt îmbrățișarea, Wuxian era la un pas de al lua pe auriu și a fugi cu el însă încă mai existau câteva detalii ce trebuiau puse la punct pentru ca nimeni să nu aibă ceva de comentat mai departe.

Wuxian :- Hai să plecăm, vedem mai târziu ce facem cu Mingjue.

           Decide brunetul până la urmă urmând să se ridice de pe jos cu auriul făcut micuț la pieptul său, abia acum observând că îi ajungea până la piept. Ciudat, mereu i s-a părut că este mai înalt dar probabil că și acel chipiu ajuta la înălțimea sa însă îl purta doar de dragul mamei sale, căci i-a spus când era micuț și încă nu se lovise de răutățile lumii că un nobil nu ar trebui să umble cu capul descoperit iar A-Yao i-a luat în serios cuvintele, își venera mama ca pe o zeitate fiind singura ce l-a iubit cu adevărat până să-l întâlnească pe Wuxian.

Guangyao :- Defapt...am ceva ce ar putea merge.

          Acesta s-a desprins de Wuxian și a mers până la roba sa cândva imaculată de unde a scos dintr-un buzunar interior un mosor cu fir de aur, ultimul care mai exista deci ar face bine să-l folosească cum trebuie că altă șansa nu mai aveau.

Wuxian :- Ață aurie?

             A întrebat brunetul confuz neînțelegând ce ar face Guangyao cu acea ață aurie. Nu era un moment bun să se apuce de cusut deșii să-l vadă pe auriu cusund era ultimul lucru pe care ar dori să-l vadă.

Guangyao :- Nu-i ață aurie, este fir de aur cu proprietăți magice. Cum crezi că l-am vindecat pe Xingchen? Este ultimul fir care mai există, l-am pregătit special pentru liderul Nie. Ce s-a întâmplat cu el a fost o greșeală.

Wuxian :- Sigur vrei să faci asta? Liderul Nie are un temperament...cam piperat.

           Își dă Wuxian cu presupusul nedorind ca fapta lor bună să fie interpretată greșit iar liderul Nie să înnebunească mai rău decât este deja. Nu dorea ca auriul să cadă victimă spiritului său sălbatic, prin urmare trebuiau să își aleagă tare bine momentul căci noaptea era pe sfârșite.

Guangyao :- Este vina mea pentru starea în care se află, vreau să fac asta.

Wuxian :- Prea bine, dar nu o vei face tu. O va face Xichen. Noi vom pleca.

Guangyao :- Dar...

Wuxian :- Nici-un dar Meng Yao, sper că m-am făcut înțeles.

            A vorbit brunetul pe un ton ceva mai dominant iar auriul s-a bosumflat. Era prima dată când Wuxian îi rostea numele real, poate că era mai bine să-l asculte și să nu-și asume nici un fel de risc de data asta. Odată ce acel sigiliu este dat jos iar capacul deschis spiritul său va face ravagii și va ucide orice veșmânt auriu simte. Guangyao nu mai purta roba aurie însă încă era însemnat cu emblema clanului Jin pe frunte, era mai bine să plece până lucrurile nu ar fi devenit și mai rele decât erau deja.

Guangyao :- Bine. Nu trebuie decât să îi coasă rana cu acest fir și se va trezi. Cicatricea va dispărea în cel mult un an, dacă poartă un bandaj în jurul gâtului nu va intra nimeni la bănuieli.

        I-a explicat cel tânăr ce trebuie să facă pentru a nu exista urmă de greșeală iar planul lor să fie fără cusur.

         Wuxian a scris pe un bilet detaliile apoi a lăsat biletul și firul de aur în fața Statuii Zeiței Milei, la vedere cu alte cuvinte, a pus pe ușile duble un talisman ce va arde și va deschide automat ușile de îndată ce vor ieșii din templu. L-a prins pe auriu de mână, i-a luat sabia ce zăcea la pământ pe alocuri pătată de sânge, iar împreună s-au îndreptat înspre ieșirea din spate a templului. Nu voia să dea ochii cu restul, ar exista riscul să nu îi lase să plece, nu și-ar dori să înceapă o luptă cu Guangyao și Shizui prinși la mijloc. Deja au văzut prea mult sânge în ultimele zile pentru a mai fi martori și la așa ceva.