The Untamed One Shot +18

🍯Wei Wuxian x Jin Guangyao 🍯{PRIMA PARTE}

            Tânărul Wei își înneca amarul în alcool având în jurul său câteva femei care de care mai frumoase și mai dezbrăcate, etalându-și trupul deja atins de prea multe mâini pentru a primi măcar puțin din atenția celui mai râvnit Alpha, însă tânărul Wei nu le dădea nici un gram din atenția sa. Zâmbea dar era un zâmbet lipsit de strălucirea sa superbă, era un zâmbet stins menit să ascundă durerea ce îi mocnea în suflet precum flăcările aflate în șemineul din fața sa.

         Nu era genul lui Wuxian să-și petreacă timpul prin astfel de localuri, cu astfel de companie lângă el, poate că atunci când era tânăr și cu mintea împrăștiată ar fi fost tentat, dar odată ce s-a maturizat...simplul gând la astfel de distracții îi crea greață, și totuși...acum era aici făcând exact ce nu își dorea vreodată.

       O făcea ca să uite, să uite de durerea din sufletul său ce îl lăsa fără suflu în nopțile grele, să uite de ce comoară a avut în brațele sale însă a pierdut-o în urma unei prostii făcute chiar de el. Nu era o metodă tocmai nobilă și cu siguranță nu îi crea nici o placere, dar cu mintea încețoșată de aburii alcoolului părea că durerea devenea mai ușor de suportat.

        A băut o gură sănătoasă din vinul său preferat înainte ca compania feminină să dispară de lângă el. Nu a înțeles ce s-a întâmplat dar nici nu îi păsa prea mult, era doar iritat căci nu înțelegea cum de fetele au plecat atat de repede doar a plătit gras pentru compania lor.

—O să mori de la atâta vin. Ia-o mai ușor, nu vreau să te adun de prin cine știe ce pat.

       Răsună vocea lui Xue Yang în timp ce i-a loc lângă el îndepărtând de pe măsuța mică toate sticlele de vin, dintre care cele mai multe erau goale.

Wuxian :- Nu vreau companie.

         Răspunde tânărul Wei pe un ton mohorât lipsit de vreo emoție concretă. Avea o expresie neutră încât nu știai ce anume simte, dar cu siguranță nu simțea bucurie.

Xue Yang :- Și mie îmi pasă de vrei tu.

         Îi răspunde brunetul pe un ton iritat căci să dea dracii dacă își mai putea înțelege fratele. Devenise o epavă de când lumina sa de aur a dispărut din viața sa ca și cum nu ar fi existat vreodată.

Wuxian :- Xue Yang...vreau să fiu singur.

Xue Yang :- Vezi cumva că îmi pasă de ce vrei tu?! Singur o să ajungi să te distrugi și mai mult.

Wuxian :- Poate că ar fi fost mai bine. Fără el...mă simt pustiu.

       Își îndreaptă privirea spre ploaia torențială ce inunda pământul arid cu lacrimi abundente de tristețe, iar grindina ce se lovea de pământ era furia aprigă a norilor ce dorea să spele răul creat de oameni. Vremea devastatoare era în armonie cu sufletul tânărului Wei, simțea că tot rostul său pe pământ a luat sfârșit, toate viața s-a scurs din el precum vopseaua neuscată. Abia de mai mânca, a supraviețuit cu raze de soare căci altfel nu-și explică cum de nu a devenit precum o stafidă până acum.

       Oricât ar încerca Xue Yang să-l consoleze, oricât de mult timp ar petrece cu nepoțica și nepotul său purtând un zâmbet fals pe chip, nimic nu putea șterge durerea pierderii sufletului pereche. Nu putea explica în cuvinte cât mai simple cum se simte, dar cu siguranță nu se simțea bine.

         Este adevărat că Guangyao a luat această decizie de unul singur, o decizie prost gândită și nu ar fi trebuit să îi treacă măcar prin gând așa ceva însă acum s-a întâmplat...nu mai putea fi dat timpul înapoi pentru a repara ce a stricat. Dacă ar fi fost ceva mai atent cu auriul, dacă s-ar fi implicat mai mult, dacă ar fi știu să-și arate susținerea...poate nu s-ar mai fi ajuns la așa ceva.