The Untamed One Shot +18

🍷Lan Xichen x Jin Guangyao 🍷{PRIMA PARTE}

Mulțumesc _hecate_love pentru contribuția ta sweety. Ești minunată.

            
               Guangyao pășește apăsat spre cel mai apropiat lift bodogănind supărat fel și fel de blesteme adresate șefului său urâcios. Până acum o lună totul era lapte și miere, dar de o lună de zile șeful său părea că vine la muncă doar pentru a-i face lui viața grea. Dacă avea chiar și cea mai mică cută pe cămașa albă iar acea cută era ascunsă se sacoul gri, șeful său parcă avea un al șaselea simț de știa că scumpul său asistent personal Guangyao nu este aranjat la dungă și îl trimitea să se schimbe, exact cum s-a întâmplat și în acest moment.

            Nu era vina șatenului, de dimineață a venit țiplă la muncă încât câțiva dintre noii interni au crezut că el este CEO-ul companiei. Ținuta sa impecabilă a fost însă distrusă când a fost trimis în depozit pentru a aduce câteva materiale ce urmau să fie folosite pentru colecția de toamnă, doar că nu a luat în considerare că unul din prietenii săi bătuți în cap nu și-a făcut treaba cum trebuie cu o zi în urmă.

            Haoxuan, zis și îngerașul cu cornițe al companiei, trebuia să ducă noile materiale în depozit și să le așeze fiecare pe raftul său. De dus le-a dus, dar de aranjat nu prea. A băgat scuza cu glicemia scăzută pe care o tot repetă de o lună încoace, scuză pe care toți din companie o știau deja dar îl lăsau în pace, și a tăiat-o la restaurantul companiei să se îndoape cu ciocolată. Iar Guangyao a trebuit să deschidă toate cutiile pe rând pentru a găsi ce avea nevoie.

            Pe lângă faptul că erau în jur de douăzeci de cutii lipite cu scoci de zici că era aur ascuns acolo, în depozit mai era și întuneric căci cineva pe nume Ji Li nu s-a obosit să sune electricianul pentru a repara curentul, Ji Li era pus la recepție pe post de bibelou, să nu se spargă săracul dacă dă un telefon. Iar Guangyao a trebuit să se decurce doar cu lanterna telefonului, să nu mai spunem că cutia cu pricina era cea mai din colț, normal că s-a șifonat încercând să ajungă la cutia care îi trebuie dar na, șeful nu înțelege.

              A apăsat pe butonașul ăla de la lift de zici că încerca să-l scoată de acolo.

—Liftul acela este destinat biroului Președintelui Lan, mă îndoiesc că nu știai asta.

           Vocea lui Xiao Zhan reușește să îi reducă din furia cauzată de șeful său perfecționist. Nu nega că era frumos de pici iar gusturile sale în materie de modă erau perfecte, era talentat și inteligent dar comportamentul său fițos lăsa de dorit.

Guangyao :- Încercam să ies din clădire dar fix în biroul diavolului arătos era să intru.

           Răspunde șatenul îndreptându-și atenția spre Xiao Zhan însă are parte de un șoc văzând cum era îmbrăcat.

Guangyao :- Mămica mea sfântă, cu ce ești îmbrăcat?

           Tresare șatenul privind șocat la pantalonii din staniol ce îi îmbrăcau picioarele subțiri ale modelului încât zici că era folie de aluminiu, bluza galbenă cu guler roșu zici că era un pulover tricotat de bunica, un șiret la gât pe post de accesoriu parcă era șiretul de la adidași, iar părul...ferească Sfântul...zici că a băgat degetele în priză la cât de vâlvoi era. Guangyao era sigur că dacă îl atinge se electrocutează.

Xiao Zhan:- Nu mă întreba. Simt cum mă coc în haina asta.

Guangyao :- Președintele Lan știe cum ești îmbrăcat?

Xiao Zhan:- Dacă ar fi știut cel mai probabil acum zăceam într-o tufă de trandafiri aruncat pe geam. Dar tu de ce ești bosumflat?

Guangyao :- Jur că Președintele Lan are ceva cu mine. M-a trimis să mă schimb doar pentru că după cum bine vezi...sunt șifonat de zici că m-am luptat cu un cangur, de azi dimineață mă urmărește ghinionul.