The Untamed One Shot +18

🍷Lan Xichen x Jin Guangyao 🍷{PRIMA PARTE}

                Stând solitar în foișorul ce dădea spre grădina de bambuși și servind un pahar din cel mai tare vin existent în Gusu, privirea sa tristă era ațintită într-una înspre același punct fix...poarta marcată de o arcadă albă ce dădea spre ieșirea din Ascunzișul Norilor așteptând, sperând, crezând că acea persoană înveșmântată în auriu, cu un punct roșu pe frunte ce îi conferea un aer cât se poate de nobil, toate aceste aspecte acompaniate de niște ochișori căprui cu auriu, va apărea pe acea alee și se va alătura lui. Dar nu se întâmplă...nimeni nu vine, nimeni nu se aude, nimeni nu răsare. Era doar el singur cu durerea sa.

               A aruncat paharul de jad de pământ odată ce l-a golit de conținut, alegând să bea cu ulciorul de data asta sperând că aburii dulci ai licorii fericirii îi va alimenta fantezia momentelor dulci ce au rămas imprimate în mintea sa, dar până și acele amintiri au fost pătate de greșeala sângerie ce avea să-l urmărească până în mormânt. A comis o faptă de neiertat, ramura arborului căsniciei pe care legaseră cândva panglica roșie se rupsese. Căzuse la pământ ca străpunsă de un fulger, asemenea dragostei lor ce a apus răpusă de lama sabiei sale.

Wangji :- Frate mai mare...

Wuxian :- Lider Lan Xichen...

               A auzit două voci pe care chiar nu dorea să le audă făcându-l să lovească ulciorul de masă. Voia să fie singur, ce nu au înțeles din asta?

Xichen :- Nu vreau să vă văd, nu vreau nici măcar să vă aud. Plecați și lăsați-mă în pace.

              A răspuns mâhnit cuprins de o arzătoare furie pe care încerca din greu să și-o reprime pentru a nu o revărsa asupra fratelui său mai mic și al său companion dar...era din ce în ce mai greu să se abțină când se gândea că doar au pus paie pe foc aducând în discuția aceea aprinsă din templu un trecut ce nu trebuia discutat.

Wangji :- Suntem îngrijorați de starea ta.

              A folosit Wangji un ton cât mai blând deșii orice ar fi spus pentru a-l face să se simtă mai bine, Xichen se va comporta în continuare ostil și va refuza să discute cu ei în termeni calmi.

Xichen :- Nu am nevoie de grija voastră. Nu vă mai băgați în viața mea, mi-ați făcut suficient rău amestecându-vă.

              Mârâie Xichen strângându-și palmele în pumni pe veșmântul alb.

Wuxian :- Voiam doar să te avertizăm că ești în pericol în acea noapte.

             Preia Wuxian cuvântul deșii cel mai indicat lucru ar fi fost să-și păstreze gura închisă. Pe el chiar că nu voia să-l audă. Avea să îi treacă acea ură asupra tânărului Wei în cele din urmă, dar asta nu înseamnă că vor fi în aceleași relații ca înainte. Asta nu avea să se întâmple.

Xichen :- Dar nu ați făcut asta, tot ce ați făcut a fost să-l împingeți pe A-Yao în groapă iar odată cu el a murit și ultima urmă de compasiune din mine.

              Răbufnește Xichen într-un țipăt sălbatic, lucru ce i-a surprins pe cei doi ce îl știau pe Xichen o persoană calculată și calmă. Pierderea celui iubit a trezit la viață acea parte sălbatică de care nici știa că există dar trebuia cumva să-și exteriorizeze durerea. De plâns a plâns până a rămas fără lacrimi ajungând să creadă că nu va mai putea plânge vreodată, dar era în zadar, totul era în zadar. Se simțea mai neputincios ca oricând fiind la un pas de a lua la răsfoit cărțile interzise din Gusu. Trebuia să existe o cale dar toate vrăjile duceau spre același rezultat...tranformarea victimei într-o marionetă fără nimic uman în ea.