The Untamed One Shot +18

🍷Lan Xichen x Jin Guangyao 🍷{A DOUA PARTE}

                Șocul revederii a fost mult prea brusc încât nu mai știa dacă ceea ce vede este o simplă iluzie cauzată de mintea sa mult prea supusă durerii, ori el a luat-o razna ajungând să vadă persoane acolo unde nu existau. Și-a luat privirea de la acea imagine pe care și-a dorit atât de mult să o vadă dar acum că se întâmpla cu adevărat chiar nu știa cum ar trebui să reacționeze. Și-a îndreptat privirea spre o scoică de un roz pudrat aflată în fața sa lăsând ca lacrimile să îi spele chipul palid, sperând în același timp că cel puțin așa se va putea calma.

                Teama ca A-Yao să nu-l accepte era atât de mare încât îi umbrea complet rațiunea ajungând să se gândească la cele mai negre scenarii pe care mintea sa le putea crea. Nu-și putea imagine o viață fără auriu, A-Yao nu s-a arătat niciodată ofensiv față de Xichen, chiar și în momentul în care lama rece a sabiei îi atingea pieptul...acea strălucire delicată a iubirii era prezentă în ochișorii săi...păcat însă că momentul acela tensionat din templu s-a soldat cu vărsare de sânge.

              Și-a tras năsucul când a simțit o mânuță delicată și fină cum îi atinge obrazul, culegând perlele de lacrimi ce îi pătaseră obrajii acum rozalii.

Guangyao :- Nu te speria Zewu-Jun...sunt aici pentru tine.

             A vorbit auriul pe un ton blând observând tresărirea celui mare. Avea de dat multe explicații este adevărat, abia dacă a înțeles el ce s-a întâmplat căci primele zile de când s-a trezit a fost un haos în mintea sa. Putea să jure că ajunsese în Iad condamnat o eternitate la cazanul cu smoală dar viața fără Xichen este în sine un Iad. Treptat a înțeles ce s-a întâmplat, având ajutor din partea unor persoane pe care nu le mai văzuse în viața sa dar atâta timp cât nu era singur pentru el era de ajuns.

               A renunțat la ură, la ranchiună, la răzbunare, iar aici a început adevărata sa schimbare. Nu avea sens să mai poarte ură pentru Huaisang, la o adică și el a făcut niște lucruri nu tocmai demne de amintit dar îi ajunsese în gât criticile oamenilor. Cât să mai îndure fără să facă nimic? S-au legat de biata sa mamă ce nu a avut de ales decât să practice cea mai veche meserie pentru a-și putea crește fiul. Trebuia să facă rost de bani pentru a-l putea crește pe A-Yao iar cerșitul în stradă nu era o obțiune.

              Ce vină avea săraca femeie că a dat peste un dement beat ce se presupune că este nobil ce înoată în aur și lux, iar apoi mai are și tupeul să nu-și recunoască copilul ce din nefericire îi moștenise ochișorii aurii ce erau deosebit de frumoși, singura calitate la Jin Guangshan, apoi a împrăștiat zvonuri cum că poate nici nu era al său. De ziua sa l-a aruncat pe scări în văzul tuturor în timp ce pe Zixuan îl sărbătorea cu mare fast, nici măcar nu l-a lăsat să-l țină pe Jin Ling în brațe dar peste asta putea trece, nu a putut trece însă peste injuriile adresate mamei sale. Totul până la mama sa, punct.

Xichen :- Mi-e frică să te privesc...dacă dispari iar din fața mea?

               Suspină cuprins de o durere apăsătoare ce mai că îl lăsa fără suflare.

Guangyao :- Nu fi prostuț, privește-mă.

                Vorbește pe un ton blând înțelegând starea în care se afla Xichen dar asta nu făcea nici cum situația mai ușor de acceptat. Destinul nu a fost deloc blând cu ei. Întâi i-a băgat pe gât o fată cu care s-a căsătorit pentru ca gura lumii să tacă din gură și să nu-l mai judece. Păcat însă că...socotelile celor din clan, mai ales acelor moșuleți ce vor cu disparare să controleze totul mai ceva ca liderul în sine, nu s-au potrivit cu socotelile zeilor ce au decis să îi dăruiască un copilaș.