The Untamed One Shot +18

✨Bach Lien x Wei Wuxian ✨{A DOUA PARTE}

            Au trecut câteva săptămâni iar Wuxian a fost externat, spre fericirea sa căci se plictisise să stea doar în pat ca o legumă fiartă și să facă...nimic.A mai încercat în aceste săptămâni să se ridice din pat cu toate că doctorul i-a interzis orice fel de mișcare bruscă care ar fi putut să deschidă cusăturile operației prin care trecuse, dar brunetul este mult prea încăpățânat și bătut în cap ca să înțeleagă sensul de "așa nu".

          Era măgulit de faptul că colegii îl vizitau și îl răsfățau în timpul care le permitea să fie liberi, dar de asemenea era iritat de faptul că Bach Lien îl vizita destul de rar căci luase responsabilitățile sale pe umerii săi. Echipa de Evidențe a Poliției era una restrânsă, iar cum un nou criminal psihopat umbla teleleu prin oraș, era nevoie de orice mână de ajutor pentru a fi la zi cu cazurile. Mai ales că verificarea înregistrărilor CCTV era o muncă lentă și plictisoare dar cineva trebuia să facă și treaba asta.
 
           Abia ce ieșise din spital iar a doua zi era deja la secția de poliție, deșii doctorul i-a recomandat să o ia mai ușor pentru început, chiar și colegii au încercat să discute cu el despre asta, dar din nou...nu ai cu cine să discuți. Nu voia să stea deoparte și să-l îngreuneze pe albinos și mai mult decât a făcut-o deja. Nu rămăsese fără picioare, putea sta într-un scaun și să verifice înregistrările, chiar dacă el ar fi vrut să meargă pe teren dar orice nimic e bun.

          Ajuns în Camera de Evidențe a Poliției unde își petrecea destul de mult timp când nu mergea pe teren, s-a oprit în pragul ușii când silueta lui Bach Lien i-a apărut în vizor iar un sentiment straniu de deja-vu i-a cuprins trupul cutremurat de un fior rece. A strâns în pumn stick-ul USB primit cu câteva ore în urmă de la o sursă de încredere, pe care se aflau înregistrările din noaptea accidentului său. Singurele înregistrări existente din acea zonă, și refuza să creadă că albinosul ar apărea în acele imagini.

         Și-a focusat privirea pe chipul frumos al albinosului încercând să-și dea seama cum ar arăta cu chipul pătat de sânge, un rânjet sălbatic pe chipul frumos și haine negre ce îi îmbrăcau trupul precum o a două piele. O fi el nebun din naștere ori operația aia l-a lăsat cu ceva probleme, dar imaginea aia i se părea a naibii de fierbinte. Fiind vorba de frumosul detectiv pentru care a făcut o mică mare obsesie, Bach Lien arăta superb în orice postură, chiar și în cea de criminal. Deșii intențiile sale au fost curate, altfel...cine știe câte alte victime ar mai fi existat dacă acel psihopat era lăsat liber.

Bach Lien :- Wuxian? Am crezut că doctorul ți-a recomand câteva săptămâni la pat.

          Vocea albinosului răsună ca un sunet de clopoței în urechile sale făcând-i tot trupul să vibreze.

Wuxian :- Dar mă simt bine. Am stat suficient în repaus în spital, vreau pe teren.

          Protestează deșii știa și singur că nu va fi prea curând trimis pe teren în starea sa.

Bach Lien :- Exclus, nu ești încă refăcut suficient. Uite ce s-a întâmplat când ai fost ultima dată singur.

          Îi reproșează cel mare căci încă nu poate înțelege ce păstârnac a fost în mintea brunetului când a plecat de unul singur.

Wuxian :- Am vrut să fac un bine.

           Răspunde brunetul cu o voce mică căci știa și el că a greșit. A acționat din impuls iar acea greșeală l-a costat.

Bach Lien :- Wuxian...nu putem să facem nimic dacă nu ni se raportează. Ne este interzis să acționăm din sentimente personale. Îți puteai pierde atât slujba cât și viața. Așa că nu mai acționa din impuls când știi prea bine că este o prostie. Nu erai în timpul programului de lucru oricum, știi care sunt consecințele dacă șeful de echipă afla că ai folosit arma din dotare înafara orelor de muncă.