The Untamed One Shot +18

🍹Lan Xichen x Jin Guangyao 🍹{A DOUA PARTE}

            Tânărul Lan avea grijă de acel bujor ca de cel mai prețios lucru al său, ceea ce în mare parte așa și era căci venea de la cea mai prețioasă persoană din inima sa. I-a curățat petalele așa cum a învățat de la mama sa din puținul timp petrecut cu ea când era copil, îi schimba apa zi de zi, îi dădea lumină suficientă, o ferea de frig, îi cânta la țiteră și flaut, orice ar fi ajutat o floare să se dezvolte armonios Xichen a făcut.

          Remediile sale au avut efect iar în curând a trebuit să mute bujorul într-un bol mai încăpător, căci mica floare aurie ce împrăștia o mireasmă îmbătătoare în jur, a înflorit spectaculos dând naștere la alți câțiva bobocei de floare ce își așteptau cuminți înflorirea. Xichen nu credea vreodată că va putea avea grijă de o floare în așa manieră cum avea grijă de floarea dăruită de A-Yao, dar și-a descoperit o latură pe care nu credea că o are.

          Bătrânul Lan Qiren l-a lăsat în pace, știa că nepotul său este îndurerat și ar face mai mult rău dacă ar sta cu gura pe el dirijându-i fiecare mișcare. Știa că este mâhnit, îl auzea plângând în nopțile reci și se simțea neputincios că nu-l putea ajuta. A renunțat să îi mai bage domnițe pe gât cu forța, clanul se descurca și fără o super femeie la conducere, se baza pe Wangji, care a fost de acord să se ocupe de ucenici și problemele politice ale clanului în locul lui Xichen, în aceste vremuri grele

         Așa au trecut doi ani din viața sa, având grija de frumoasa floare și așteptând semnanul auriului. Deșii au trecut doi ani lungi și grei, cu vreme schimbătoare și ierni aprige cum nu s-a văzut în întreaga lume a nemuritorilor, Xichen nu și-a pierdut niciodată speranța. Avea încredere în cel drag și era gata să aștepte un întreg mileniu pentru a se revedea cu cel iubit.

        Însă un miracol a înflorit în viața sa când în a doua lună a primăverii, pe când stătea în pavilionul din jurul Lacului de Smarald privind discret înspre ucenicii ce se antrenau conștiincioși, petalele bujorului s-au deschis tot mai mult la culoare devenind de un alb fermecător, mat, aproape strălucitor.

Xichen :- A-Yao...

         A șoptit cuprins de un întreg stol de emoții ce jonglau în stomăcelul său, pe când privea surprins înspre bujorul acum alb, ce emana o lumină albă, caldă, blândă asemenea unei săgeți albe ce indica o anume direcție.

       În acel moment a știut, a știut că auriul său drag s-a întors la el, și era momentul să se reîntâlnească după ce au îndurat dorul timp de cinci ani lungi și grei ce părea că nu au final. Se pare că zeilor li s-a făcut milă de ei și le-a îndeplinit cea mai aprigă dorință a lor...aceea de a se reîntâlni.

      Având ca armă doar flautul alb căci încă nu suporta să-și vadă sabia, devenise o traumă ce nu avea să se vindece vreodată, se putea apăra foarte bine și prin mijloace tradiționale, a părăsit foișorul urmând raza de lumină ce îl conducea înspre auriul său.

        Raza de lumină albă l-a condus pe niște drumuri mai puțin populate din Gusu, ascunse de arbori înalți și ierburi dese, nici măcar nu își amintea să mai fi mers prin aceste locuri căci totul i se părea așa de straniu și de ciudat, iar în curând s-a trezit ieșit din Gusu căci putea observa colinele înalte din marmură ce indicau intrarea mai puțin știută din spatele muntelui, o intrare folosită doar în caz de urgență știută doar de discipolii clanului Lan.

        S-a strecurat destul de greu printre acele ierburi înalte și lipicioase, la un moment dat fiind nevoit să renunțe la roba albă din pricina frunzelor ce se lipiseră de ea stricând materialul alb. Xichen era un bărbat atletic și înalt, se înțelegea de ce îi era greu să treacă prin acele locuri înguste. Noroc că avea acea lumină albă emanată de bujor ce îl ghida altfel sigur ar fi căzut printr-o prăpastie, drumul era destul de abrupt și greu de urmărit din pricina acelor ierburi dese ce făceau ca vizibilitatea să fie redusă.