The Untamed One Shot +18

🥂 Hua Cheng x Xiao Xingchen 🥂{ A DOUA PARTE}

             Cu mânuța bine ținută de a străinului ce emana o aromă delicios de fermecătoare, Xingchen pășea în ritm perfect cu pașii celui de lângă el. Nu știa unde anume merg și ce avea să se întâmple mai departe, însă nu se temea. Într-un mod cât se poate de ciudat se simțea în siguranță, iubit și protejat, ca și cum a mai trăit asta odată dar mintea refuză să descoasă amintiri țesute cu fir de aur.

         Privea mâna bărbatului observând un fir roșu în jurul degetului său. Acel fir...firul roșu al destinului...asta ce vrea să însemne? Că sunt legați unul de altul de dinainte să știe? Obrajii i-au devenit rumeni numai la acest gând. De ce să mintă? Avea nevoie de cineva alături de el dar  Xingchen având niște toate de la o vreme...mai nimeni nu se ridica la nivelul său.

        Curând drumul prăfuit din satul cețos a devenit un drum bătătorit de pădure, stropi de sânge pictau pământul formând bălți roșiatice acolo unde se iveau denivelări. Xingchen încerca sa nu privească prea mult spre pământ căci detesta mirosul de sânge tot mai persistent, așa că își focusează atenția pe mâna bărbatului. Măcar așa nu se va mai gândi la sânge, ci doar la misteriosul ce îl purta ca pe un prinț cu atâta grație și grijă.

          După câteva minute de mers în liniște, câțiva fluturași argintii le-au luminat calea lăsând în urma lor micuțe scântei argintii. Auzise cândva de stăpânul acelor fluturi dar nu prea a fost atent la ceea ce se povestea, în opinia sa...acei fluturași erau adorabili. Cum să fie niște ființe demonice când sunt așa de delicați de parcă au aripi din mătase.

         Curând drumul de pădure a fost înlocuit un drum pavat iar mirosul de sânge înlocuit de o aromă tare plăcută de piersici. Se simțea o diferență clară de temperatură dintre orașul și pădurea sumbră și acest loc...nici nu știa unde se află dar atâta timp cât nu se mai simțea în pericol pentru el era în regulă.

—Cu grijă Înălțimea Ta, aici sunt câteva scări.

       Aude glasul cald al bărbatului și îi ascultă îndemnul căci nu își dorea absolut deloc să ajungă pe jos precum o clătită. Tot nu înțelegea de ce i se adresa cu "Înălțimea Ta". Știa deja că reprezenta o legendă printre nemuritori, și totuși...tânărul de lângă el nu părea a fi un nemuritor oarecare. Emana o putere demonică prea mare pentru a fi un simplu Cultivator Demonic. Presiunea ce se simțea în aer când el apărea, mirosul de sânge grețos, ploaie de sânge, fluturii argintii...nu erau specifice oricui.

        El era oare Regele Fantomă? Cel ce ocupa locul doi ca și Calamitate dar în esență...părea că îl depășește pe Wuxian la capitolul Dezastre. Cum putea fi el cel ce rapea miresele când se arăta așa de grijuliu și de tandru? Nici nu mai știa ce anume să creadă și pe cine să creadă. Era posibil că liderii de clar să fi înflorit puțin legendele, au mai făcut asta în cazul lui Ning, o puteau face și acum.

         La scurt timp aude sunetul unei uși cum se trântește ușor, apoi se simte așezat pe ceva moale iar dând cu mâna peste suprafața mătăsoasă își dă seama că era așezat pe un pat. Lucrurile au mers total diferit de zvonurile pe care le auzise. Nu se afla într-un templu părăsit, ba chiar putea spune că se află într-un lux total dar asta nu înseamnă că are idee ce se tot întâmplă.

          Aproape s-a bosumflat când a pierdut confortul mâinii bărbatului, căci deșii pielea purta o răceală nefirească, avea acel confort pe care rar îl simte. Însă când vălul roșu i-a fost ridicat de pe chip permițându-i să vadă locul unde a fost adus, a remarcat cu surprindere că zvonurile sunt false cu F mare. Nici măcar nu a analizat încăperea, ochișorii săi s-au fixat direct pe cel din fața sa.