The Untamed One Shot +18

🍷 Xiao Xingchen x Canh Quân 🍷

            ✨ Înainte de a începe am să vă spun câte ceva despre noul personaj apărut, l-am mai folosit într-un capitol dar nu m-am focusat pe el în mod special. În fine, Canh Quân este un actor vietnamez ce face parte dintr-o serie de scurtmetraje BL absolut superbe, însă preferatele mele sunt „The King and white lotus", vă recomand cu mare drag căci sunt superbe, emoțiile, melodia, scenele romantice dintre rege și lotusul alb, este o întreagă nebunie ce se întâmplă. Vă aștept oricând să discutăm despre asta când le veți privi. Ce am vrut să spun este că începând cu acest capitol va apărea și acest minunat rege. Este superb, cântă superb, are un imens talent la actorie și face un cuplu superb cu Bach Lien ( lotusul alb), nu veți regreta nici un minut din ce veți urmări. ✨

            Xingchen privea chiorâș harta din palmele sale încercând să-și dea seama pe unde ar trebui să o ia mai departe căci ajunsese la o răscruce de drumuri, însă tot ce vedea pe acea hartă erau niște desene ce păreau a fi făcute de un copil de cinci ani și niște punctulețe ce nu aveau nici un sens. Singurul lucru pe care îl înțelegea de pe acea hartă era acel X ce semnala locul unde ar trebui să ajungă, dar cum să ajungă acolo dacă nici măcar nu știa pe ce drum ar trebui să o ia? Este ultima dată când are încredere că Wuxian îi va da o hartă bună.

             Urmărind harta aceea idioată s-a rătăcit de două ori urmărind traseul ce era marcat de o dungă albastră, dacă urmărea acea dungă avea să ajungă la drumul ce îl va duce înspre destinație finală. De urmărit a urmărit dunga dar la un moment dat au apărut două dungi albastre și bineînțeles că a luat-o pe drumul greșit căci nu se putea să nimerească drumul corect, este urmărit numai de ghinioane de când a dat nas în nas cu o babă ce a aruncat pe el un blestem, numai de asta a acceptat să pornească în călătoria asta stupidă cu un grad de pericol ridicat...să scape de acel blestem ce în mai puțin de un an avea să-l transforme într-o felină iar el cu siguranță nu era pregătit să-și petreacă viața în patru lăbuțe.

           A ales la întâmplare un drum căci harta aceea îi crea dureri de cap, tot ce spera acum era să fi nimerit și drumul corect însă când podgoria regală i-a apărut în fața ochilor a știut că este pe drumul cel bun, aproximativ. Podgoria se afla în spatele Palatului Imperial, el ar fi trebuit să ajungă din direcția opusă pentru a pătrunde prin intrarea parțial ascunsă de trandafirii cățărătorii de pe zidurile principale ale palatului, dar și așa era bine. Cel puțin partea asta era mai puțin păzită de gărzi căci nici un nebun nu ar pătrunde în podgoria regelui, nici un nebun cu excepția lui Xingchen ce încerca să fie cât mai silențios și deloc suspect.

           A traversat cu pași ușor podgoria minunându-se de cât de bogată în rod era. Nu era de mirare că se obținea cel mai bun vin pe care îl gustase, așa de dulce și de cremos încât te lua de cap de la trei pahare. Recolta anul acesta era tare bogată, jumătate din producția de vin ajungea în piețele poporului iar cealaltă jumătate în crama regală. Tânărul rege împărțea cu poporul său producțiile personale ceea ce era o calitate de admirat, mai că îi părea rău că trebuie că se strecoare precum un bandit pentru a fura de la rege, dar nici să trăiască cu lăbuțe și nouă codițe nu îi convenea.

            S-a strecurat silențios pe lângă gărzile regale ce păzeau intrarea în podgorie, nu este numit Rece ca briza nopții, Strălucitor ca luna degeaba, avea avantajul lumii pline de partea sa. A trecut de mica pădure verde ajungând la o distanță mică de Conacul Miresmelor, conac unde regele își petrecea timpul liber fugind de agitația din palat și toate etichetele nobile ce este forțat să le poarte în timpul zilei. Se informase despre rege înainte de a veni, Canh Quân era un rege extrem de tânăr și curat ca roua primăverii, Regatul Florii Îngheațe avea noroc de un așa rege.