The Untamed One Shot +18

🌺 Lan Wangji x Xue Yang 🌺{PRIMA PARTE}

                Brunetul pășea în ritm alert pe pământul uscat și prăfuit ce cuprindea orașul Yi scufundat în ceața otrăvită, buzele sale scoțând din când în când câte un surâs amuzat în timp ce încerca să se ferească de undele de energie albă ale lui Wangji ce erau îndreptate fix spre el cu scopul de al răni. Ar fi trebuit să păstreze liniștea dacă ar fi vrut să rămână în viață căci în acea ceață oricât de orbitoare ar părea, el era singurul punctuleț negru ce zbârnâia a energie, spre deosebire de Wangji ce se camufla perfect în ceața densă lăptoasă datorită veșmintelor albe elegante.

               Se alergau deja de un ceas dar nici unul nu părea că are intenția de al prinde pe celălalt. Să fim serioși, o fi Xue Yang rapid ca un titirez băgat în priză ce nu rămânea niciodată fără energie, dar Lan Wangji era ditamai bărbatul ce îl putea prinde cu ușurință. Stăpânea Corzile Ucigașe cu o precizie uimitoare și cu toate astea...părea că îl ratează pe brunet intenționat. Mica lor vânătoare de cine pe cine se transformase într-un joc de-a șoarecele și pisica, iar în acest joc Xue Yang era șoricelul cu o codiță mult prea obraznică.

Wangji :- Xue Yang...oprește-te în clipa asta dacă știi ce este bine pentru tine.

               Vocea Purtătorului de Lumină a răsunat precum un taifun răvășitor în orașul unde nu era picior de om. Bine, erau ucenicii mult prea curioși ce cred ei că fac mare brânză dacă vin să-l captureze pe Xue Yang când brunetul îi putea face mâncare de pești din două mișcări. Se baza pe Wuxian că i-a dus într-un loc sigur, se va ocupa de pedeapsa lor după ce se va ocupa de pedeapsa lui Xue Yang. Dar prima dată trebuia să pună mâna pe el deșii la cum arăta situația...urmărirea se va termina la fel ca toate celelalte...cu o remiză.

            Însă tot ce a primit Wangji ca și răspuns a fost un râset amuzat. Dar nu era unul din râsetele sale sinistre, omul rânjea chiar și când avea sabia la gât, era un râset pus pe joacă și tachinări. Prima dată când s-au întâlnit nu a apucat să facă prea multe din cauza împrejurărilor deloc favorabile, dar acum...erau pe un teren neutru. Xue Yang credea că este în avantaj dat fiind faptul că cunoștea orașul Yi ca în palmă...dar nu știa că Wangji își lăsase pielea de prinț la intrarea în sat așa că putea apela la niște tehnici...mai puțin apreciate de unchiul Qiren.

Xue Yang :- Prinde-mă dacă vrei să mă opresc.

              Surâde amuzat încercând să găsească ieșirea din sat dar se învârtea în cerc mod intenționat. Nu prea dorea să se despartă de Wangji chiar așa de curând, nici el nu știa clar de ce dar jocul ăsta al lor ciudățel îl făcea să se simtă normal.

             Chiar când credea că a reușit să scape de Wangji, spre nemulțumirea sa căci nu îi plăcea să stea singur într-un loc așa sinistru, a simțit din plin aroma de scorțișoară a celui mare iar până să poată reacționa în vreun fel...s-a lovit de pieptul celui mare dezechilibrându-se. Aparent îi ajungea până la umeri ceea ce era o imagine destul de înduioșătoare. Xue Yang arăta că un pui de mâță iar Wangji un mare lup alb având în vedere înălțimile lor opuse.

             Impactul a fost mult prea brusc încât aproape a împărtășit cel mai pasional sărut cu solul pătat din loc în loc de sânge uscat, însă brațul puternic al Purtătorului de Lumină s-a înfășurat în jurul taliei sale nelăsându-l să simtă îmbrățișarea pământului tare.

Wangji :- Te-am prins.

            A șoptit pe un ton jos apropiindu-și chipul de al celui tânăr, un ton ce l-a făcut pe brunet să se înfioare și să-și simtă obrajii rozalii. Slavă Cerului că în acea ceață nu se observa așa de bine că a roșit, sau cel puțin el credea asta. Chiar nu voia să se ducă vestea că el, sângerosul nelegiuitor Xue Yang a roșit din cauza Purtătorului de Lumină. Mai că și-l imagina pe bătrânul Qiren venind cu găletușa cu aghiazmă să scoată Necuratul din el. A surâs la acest gând reușind să atragă atenția lui Wangji.