The Untamed One Shot +18

🥂 Lan Xichen x Jin Guangyao { A DOUA PARTE} 🥂

            Au trecut în jur de două săptămâni de la actul intim petrecut între Marele Maestru Lan și tânărul Lord Jin, iar lucrurile începeau ușor, ușor să se așeze prin lumea nemuritorilor. Dezastrele lăsate în urmă de către marionetele umane, corpuri lăsate fără suflet folosite pe post de arme în luptă, erau încă vizibile prin sectele ce au ajuns ținta celor cu sufletul putrezit.

          Cimitirul Damnaților era cel mai bun exemplu deșii în urmă cu șaisprezece ani devenise refugiul civililor din clanul Wen. Bineînțeles lepădătura de GuangShan a avut grijă să distrugă acel refugiu și pe toți cei ce locuiau ocolo. Astfel, dintr-un măreț clan ce se mândrea cu cultivarea spirituală și artele marțiale a ajuns doar un nume ce creează teamă și trezește dezgust, ultimii doi supraviețuitori păstrând în taină adevărul curat despre civilii clanului Wen.

            Marele Maestru Lan Xichen a revenit pentru a se ocupa de îndatoririle ce vin odată cu acest măreț titlu, fratele său mai mic deja nu se mai putea ocupa de întregul clan când și el avea propiile sale probleme cu Shizui, iar unchiul Lan Qiren...pentru un bătrân de vârstă lui ar trebui să fie mai liniștit. Problemele dintre Jingyi și Jin Ling erau încă în mari tensiuni, iar dacă își dorea ca Ascunzișul Norilor să nu ajungă un teren de luptă...a fost nevoie să îi învețe conduita din nou.

—Jin Ling...o să dau vina pe tine dacă ne prinde Zewu-Jun.

        Vorbește în șoaptă Jingyi încercând să își dea seama cum se deschide intrarea în Biblioteca Interzisă.

—Vorbește mai încet mini-Lan, o să vezi că ce am eu în minte merge.

       Șoptește tânărul în veșminte aurii având pe chip un zâmbet atotștiutor de parca lua cele mai bune decizii.

—Cum de Shizui ți-a spus unde se află Biblioteca, când mie nu-mi spune nici unde sunt pergamentele sigilării.

         Șoptește tânărul în alb în timp ce încerca să treacă de bariera pusă de Xichen, având în același timp grijă să nu se trezească prăjit.

—Lasă că știu eu cum l-am convins. Am metodele mele propii și personale.

        Rostește Jin Ling pe chipul său conturându-se un zâmbet tare mândru.

        De când s-a terminat războiul iar Jin Ling stătea mai mult prin Gusu lipit efectiv de Guangyao, relația dintre el și Shizui a devenit cam apropiată iar Jingyi era destul de gelos. Tânărul în alb pus mereu pe făcut prostii și cu o gură cam prea mare pentru un ucenic mic, era obișnuit ca toată atenția celui mai bun discipol al clanului Lan să cadă pe el, și nu înțelegea ce era cu acea apropiere ciudată dintre Lan Shizui și Jin Ling.

—Cred că am reușit.

      Surâde când se aude un micuț click iar bariera albicioasă se dispersează în aer. Când raftul de cărți se depărtează de tineri pentru a le permite intrarea în Pavilionul Secret unde nu aveau ce să caute, silueta lui Guangyao le apare în cale privindu-i cu palmele aduse la piept și o micuță încruntătură pe chip.

—Unchiule...
   
        Începe Jin Ling pe un ton moale și dulce pentru a mai diminua din furia lui Guangyao.

—LianFan-Zun...

        Rostește Jingyi pe același tot mic caci știa că a făcut o prostie și urma o pedeapsă pe măsura prostiei lor.

—Și ce anume faceți voi aici?

        Vorbește Guangyao pe un ton calm. Chiar era curios ce perlă vor mai scoate pe gură de data asta încât să scape cu o pedeapsă mai mica sau chiar deloc.