The Untamed One Shot +18

🌺Jin Zixuan x Wen Ning🌺

                Își privea pumnul înroșit de sângele auriului încercând din răsputeri să își revină din starea de șoc ce se instalase în corpul său în urma actului sângeros. A căzut în genunchi privind țintă către balta de sânge ce se formase sub trupul celui pe care îl iubise din totdeauna dar nu avusese niciodată curajul de ai mărturisi, iar acum...era prea târziu. Zixuan nu avea să îl mai audă vreodată, era în zadar să tot spere că ceea ce trăiește în acest moment este un simplu coșmar generat de furtuna de dezastre ce s-a abătut asupra sa. Întreaga sa viață era un coșmar, și ura că nu putea face prea multe pentru a schimba asta.

Zixuan :- N-Ning...

               Glasul stins al celui mare l-a adus înapoi la crunta realitate. S-a târât spre auriu și l-a cuprins în brațele sale, cu palma curată încercând să apese pe rana ce sângera însă era în zadar. Este adevărat că nu îi atinsese vreun organ vital, dar pe lângă faptul că rana era adâncă și sângera precum o cascadă fără oprire, era sigur că i-a rupt și câteva coaste.

Ning:- Shhh, nu vorbi, îți vei face doar mai mult rău. Te vei face bine, eu am să te fac bine. Vei...vei vedea, va fi bine.

              Se mințea singur cu aceste cuvinte, știa asta, dar încerca să se agațe de orice gram de speranță pe care îl mai avea. Se simțea oribil, vinovat, malefic, toate astea la un loc. Din vina sa...viața sa a devenit și mai oribilă decât era înainte. Nu s-a gândit vreodată că fix el va fi cel ce îi va lua viața lui Zixuan, iar asta din simplul fapt că nu se putea controla. Sunetul blestemat era mult prea puternic pentru a îi putea face față și uite ce s-a întâmplat din cauza asta. Acum Jin Guangshan chiar va avea un motiv să-l facă bucățele, dar fix de acel psihopat îi păsa lui acum.

Zixuan :- O-Oprește-te...

                 A șoptit cu glasul secătuit de putere, prinzând încheietura celui tânăr în palma sa acum tot mai rece. Cu fiecare picătură de sânge pierdută simțea cum viața se scurge din el precum nisipul într-o clepsidră.

Ning :- Î-Îmi...Îmi pare rău. Te-a durut nu-i așa? Bineînțeles că te-a durut. Îmi pare rău.

                A repetat într-una aceste cuvinte tresărind speriat. Nu intenționa să îi facă și mai mult rău, voia doar să oprească acea sângerare sperând într-un moment de absurditate că asta avea să îi salveze viața.

Zixuan :- Nu...nu m-a durut, doar...nu vreau să-ți patezi pielea...de sânge.

               A continuat pe un glas slab încercând să mimeze că nu simțea durerea deșii era infernală. Dar mai tare decât rana în sine, îl durea să-l vadă pe tânărul Wen într-o asemenea stare distrusă. Îl privea cu ochișori triști în timp ce palma sa a mers pe obrazul celui tânăr culegând lacrimile cu degetele sale.

              Ning și-a odihnit obrazul în palma celui mare alintându-se de ea ca un pui de motan.

Ning :- Nu asta este important acum, important este să fii salvat. Maestre...fă ceva. Te rog.

                Și-a îndreptat rugător privirea înspre Wuxian sperând că se putea folosi de unul din farmecele sale nebune pentru a-l  salva pe auriu, dar nici măcar Wuxian nu avea puterea bizară de a sfida moartea.

Wuxian :- Ning...știu că disperarea a pus stăpânire pe tine, dar...

               A vrut să-și continue fraza însă clătinatul din cap în semn negativ al tânărului Wen l-a făcut să-și regândească mai bine cuvintele.

Ning :- Nu...nu vreau să aud că nu poți face asta. Tu poți face orice maestre. Ești talentat, m-ai trezit pe mine, nu? Fă la fel și cu el. Vindecă-l.