The Untamed One Shot +18

🍷Wei Wuxian x Lan Shizui 🍷

               A împlinit douăzeci și doi de ani de câteva zile însă încă nu își întâlnise sufletul pereche, ba chiar începea să creadă că nu-l va găsi vreodată iar la capătul firului roșu ce îi încununa degetul mic sub forma unei funde elegante va găsi un mormânt, gând de care încerca să se îndepărteze și să spere că undeva în lumea asta avea un suflet pereche în viață. Nu putea fi singurul ghinionist ce avea să rămână singur, a făcut bine întreaga viață, a urmat mereu Calea Dreaptă, a fost blând și ascultător, nu era corect ca zeii să-l pedepsească astfel.

           Și-a văzut apropiații găsindu-și perechile și întemeindu-și propriile familii, iar cel mai surprinzător și siropos cuplu era Jin Ling și Jingyi, camarazii de arme ce ai fi putut jura că sunt în stare să se omoare între ei dacă sunt lăsați singuri în aceeași încăpere mai mult de cinci minute, însă niciodată nu știi cine te așteaptă la capătul firului roșu iar gândul acesta îl înfiora și îl emoționa în același timp.

            S-a întins pe piatra caldă din apropierea lacului înghețat, privind femercat licuricii ce dansau delicat prin aburul ce se ridica din apa mai rece ca gheața cu remedii miraculoase, ascultând tăcut sunetul valurilor spumoase ce erau conduse ca într-un dans lent de către curentul mult prea puternic ca un nemuritor obișnuit să îi poată face față.

              Și-a privit firul roșu de pe degetul mic iar prelungirea sa l-a făcut să se ridice imediat în fund. Firul său nu era slab ca vai de el cum mai văzuse la alții, lucru ce se întâmplă doar când unul dintre parteneri iubește, din contră...firul său era țeapăn și sănătos având grosimea unei tulpini de lalea iar prelungirea sa îl conducea înspre pădure. Înseamnă că perechea sa era în viață altfel firul ar fi fost slab abia vizibil.

              Cu inima zvâcnind în piept de emoție și mii de gânduri care mai de care ce îi umblau prin minte, s-a ridicat scuturându-și roba imaculată de fire inexistente de praf, și a pornind cu pași timizi înspre locul indicat de fir sperând să nu îl scoată din Gusu căci detesta să iasă din Ascunzișul Norilor pe timp de noapte neînsoțit. Nu se simțea prea...în siguranță să meargă singur prin desișuri întunecate, însă pădurea din Ascunzișul Norilor era o parte din el doar a crescut explorând-o împreună cu iepurașii crescuți de Wangji, asta după ce trei ani a trăit în Peștera de sub Lacul Înghețat alături de mentorul său Lan Wangji.

              La scurt timp a dat de grădina luminată de lună ce dădea spre căbănuțele elegante destinate familiei nobile, iar când și-a ridicat privirea spre acoperiș cu intenția de a privi luna, a dat de tânărul Wei ce savura un ulcior din Surâsul Împăratului, sprijinit în cot privind luna plină în toată splendoarea sa, Shizui simțind cum obrajii i se încălzesc privind la chipul fără cusur al Maestrului Wei, razele reci ale lunii mângâindu-i tenul palid în timp de brizele reci ale nopții îi făceau părul lung să i se miște elegant ca într-un dans mut.

           În zadar ai încerca să îi spui tânărului Wei că în Gusu este interzis alcoolul căci îi intra pe o ureche și îi ieșea pe alta, chiar și bătrânul Qiren se obișnuise cu apucăturile sale deșii băga mâna în foc că va albi înainte de termen datorită prostioarelor făcute de tânărul Wei, dar nu-l poate disciplina oricât ar încerca așa că l-a lăsat în pace. Nu mai deranja Ascunzișul Norilor atât de mult, asta este adevărat, dar încă mai are de lucrat la a păstra liniștea căci la asta nu se prea pricepe.

              Văzând încotro se îndreptă firul roșu, mai exact unde anume se oprește, toată culoarea din obraji s-a scurs precum vopseaua neuscată. Toate gândurile ce îi dădeau emoții în urmă cu câteva minute au fost înlocuite de gânduri negre intuind că tânărul Wei îl va respinge. Wuxian era un bărbat frumos, puternic, inteligent și abil, avea nevoie de o pereche pe măsura sa, ce ar putea vedea la unul ca el?