The Untamed One Shot +18

🍯Wei Wuxian x Xue Yang 🍯{A DOUA PARTE}

          Wuxian și-a trecut degetul peste buza rănită a brunetului, rană ce încă păstra o nuanță rozalie îngrijorătoare. Și-a aproapiat buzele de chipul adormit al prețiosului său rubin lăsând un mic sărut pe rană. Îl durea sufletul să-l vadă așa de alb la față, aroma sa de lavandă și miere era estompată de un miros acrișor de citrice și leacurile domniței Wen.

        S-a ridicat de pe pat doar cât să ia parfumul de pe măsuța de lângă geam, parfum ce păstra acorduri de lavandă și iasomie. A vărsat puțin din conținut pe un material moale apoi a început să tamponeze ușor gâtul și brațele rubinului său, cât să acopere mirosul acela de citrice și leacuri.

         Aroma acea de citrice era îngrijorătoare. Simțea că a mai simțit-o undeva dar nu își putea aminti unde anume. Nici unul din prietenii săi nu purta o aromă atât de acră. Lui îi plac citricele în general, dar aroma asta avea un iz putred tare ciudat. Ceva era în neregulă cu aroma aroma asta.

       Își dorea să meargă să discute cu Wen Qing despre asta, sau cu Xingchen. Ei știut totul despre aromelor nemuritorilor, poate îl puteau lămuri cu privire la suspiciunile sale. Însă, chiar când s-a ridicat din pat, Xue Yang a dat semne că începe să se trezească. Acum chiar că nu mai putea să plece, trebuia să fie alături de bujor al său.

       Genele dese pictate de pensula delicată a vulpiței nopții, presărate cu praf de stele și atingerea lunii, s-au mișcat ca o adiere caldă de vânt, ridicându-se precum un evantai al cerului nopții dezvăluind ochișorii ca două perle întunecate deținute de frumosul brunet.

        A scanat panicat dormitorul căci nu știa unde se află, însă panica s-a estompat când perlele sale au întâlnit ochișorii de un cafeniu închis ai Patriarhului Yiling, ochișori ce păstrau o îngrijorare și o afecțiune aparte. Două sentimente de care a dus lipsă, și ar fi dat orice pentru a le putea simții măcar odată.

Wuxian :- Cum te simți?

       Nu era cea mai bună întrebare pe care o putea pune dar trebuia să înceapă cumva conversația dacă își dorea să aducă discuția într-un anume punct.

Xue Yang :- Superb. Nici nu se putea mai bine.

       Îi răspunde brunetul pe un ton ironic. Cum ar trebui să se simtă? Rupt în două, așa se simțea. Așa de murdar încât nici măcar apa din Gusu nu l-ar putea curața, deșii nu era vina sa pentru ce s-a întâmplat. Puterea sa nu era suficientă pentru a se putea opune.

Wuxian :- Îmi pare rău, am pus întrebarea greșit.

        S-a ridicat din pat doar ca să dea ordin pentru a se pregăti o supă caldă din cele mai proaspete ingrediente. A luat sticluța cu leac de pe masă, o lingură, apoi s-a întors pe marginea patului. A pus puțin din lichidul maroniu în lingură apoi a îndreptat-o spre buzele lui Xue Yang.

Wuxian :- Este un leac de la Qing. Îți va face bine. Te rog...

         Brunetul a băut până la urmă leacul căci își dorea să scape cât mai repede de dureri. Cei drept, corpul nu-l mai durea ca atunci când a leșinat, iar asta datorită acupuncturii și cântatului la țiteră al lui A-Yao, dar încă mai simțea mici furnicături și senzații de arsură acolo unde erau vânătăile.

Xue Yang :- Ce s-a întâmplat?

Wuxian :- Am ajuns târziu la tine, îmi cer iertare. Ar fi trebuit să-mi ascult instinctul de la bun început. Lan Zhan mi-a spus...

Xue Yang :- Purtătorul de Lumină e obișnuit ca toată lumea să facă ca el și să-l asculte. Ești cumva un copil de nu-ți poți urma instinctul? Trebuie neapărat să-l asculți pe Lan Wangji doar pentru că face parte din clanul Lan? Ți se pare că Guangyao îl ascultă pe Xichen chiar dacă este iubitul său?