The Untamed One Shot +18

🍹Jiang Cheng x Wei Wuxian 🍹

            Tânărul Wei se zbate în strânsoarea lui Zidian dorind să-l rupă eventual și să fugă înainte ca țicnitul acela de Jiang Cheng să se întoarcă și să-l ia la întrebări, dar bineînțeles că nu se întâmplă cum își dorește. Când vreodată i-a mers lui ceva bine? Nici când a căzut de pe munte dorindu-și să moară...nu s-a întâmplat cum își dorea. Acei șaisprezece ani erau în întuneric. Nu știe unde a fost și ce s-a întâmplat, nici măcar durerea căzăturii nu a simțit-o, asta dacă măcar a căzut.

        Apoi s-a trezit în casa familiei Mo, într-o odaie vai morții ei, cu mobila ruptă, bălți de sânge pe jos și atât de multe talismane agățate prin cameră încât îți puteai face tarabă din ele, tarabă cu talismane de atragere a spiritelor, nu cred că își dorea cineva. Pesemne că Mo Yuan Yu și-a sacrificat trupul pentru a-l invoca pe el aruncând asupra sa Blestemul Senshen, ceea ce înseamnă că trebuie să se răzbune în numele celui ce a făcut sacrificiul.

        Mulțumesc dar nu prea. Nu prea voia să se răzbune în numele lui Mo Yuan Yu din mai multe motive. Nu avea nici o problemă cu familia Mo, i-a făcut frigănele imediat, avea o problemă cu ultima răzbunare pe care oricum nu avea de gând să o ducă la final. Și așa din cauza acestei invocări are numai probleme. Abia ce făcuse ochișori și a și dat de trei dintre cele mai mari clanuri, unul extrem de serios și elegant, unul plin de îngâmfați aurii și lux, iar ultimul...peste care chiar nu-și dorea să dea...clanul Jiang. A mai și ajuns capturat din trei mișcări.

        Acum aștepta să se întoarcă Jiang Cheng și să-l ia la întrebări de parcă ar fi fost suspect de ceva crimă. Îl mai pusese și pe Jin Ling să-l păzească, de parcă nu avea și așa destule probleme, acum mai trebuia să împartă camera și cu acest Jin în miniatură ce stătea ca o prințesă în colțul lui și strâmba din nas la cincisprezece sortimente de ceai. Copilul ăsta a luat toate trăsăturile de la taică-său printre care și comportamentul ciufut, dar nici o calitate de la maică-sa.

Wuxian :- Ceaiul de lavandă este bun pentru vârsta ta domniță Jin.

         I-a spus Wuxian iritat de strâmbăturile tânărului Jin.

Jin Ling :- Pe cine numești tu domniță?

         Se zburlește tânărul auriu ca un motan tras de coadă.

Wuxian :- Pe cel care se comportă ca una.

          Oftează tânărul Wei neputând să nu se întrebe de ce este Jin Ling atât de răsfățat? Nu este vina sa că își pierduse ambii părinți, îi spusese lui Zixuan să se dea la o parte și nu o pusese el pe Yanli să meargă pe câmpul de luptă neînarmată când soțul ei zace într-un sicriu de puțin timp. Cine face așa ceva? Dacă mai venea și cu pruncul de o lună în brațe...nota zece pentru prostie. Începea să înțeleagă de ce Zixuan nu a vrut-o de nevastă de la bun început.

         Fix când Jin Ling era gata să protesteze, ușa se deschide și intră Jiang Cheng cu atitudinea sa mândră așa cum a fost dintotdeauna, purtând veșmintele mov specifice clanului Jiang, ce i se strângeau pe trup precum o a doua piele “uitând„ să-și închidă roba complet lăsând să i se vadă puțin din pieptul palid. Liderul Jiang a arătat mereu atât de seducător și masculin? Îl luau toate căldurile privind la chipul frumos al liderului Jiang. Drace, era așa de chipeș.

Jiang Cheng :- Jin Ling...tatăl tău a venit să te ia.

Jin Ling :- Am plecat unchiule Jiang.

       Și dus a fost. Al naibii copil, pe unchis'o știe să-l respecte dar pe alții nu știe. Ar trebui redisciplinat căci comportamentul său cam lasă de dorit. Dar ia stai...tatăl lui? Parcă Zixuan murise. Doar nu s-a trezit din morți, nu?