The Untamed One Shot +18

🍷Jiang Cheng x Wei Wuxian 🍷

          Acum că își primise flautul înapoi iar lumea nemuritorilor se calmase într-un final și putea călători unde îi dorea inimioara fără a fi tras la răspundere pentru ceva ce nu a făcut, tot nu era mulțumit căci se simțea tare singur. Shizui cocheta cu Jin Ling și nu dorea să dea ochii cu nepotul său cu gura mare căci iar își punea câinele acela afurisit pe el, Wangji îl instruia pe Xue Yang în a nu mai fi așa răzbunător iar după bastoanele primite pe spate de la nenea Qiren cu siguranță nu va mai face rele, Xingchen se iubea cu Ning pe undeva iar cu Song Lan nu avea ce discuta, Xichen se pupăcea cu Meng Yao pe undeva, Huaisang era plictisitor iar Jiang Cheng...mai bine nu.

Wuxian :- Ce plictisitor.

           Mormăie luând o gură din Surâsul Împăratului întinzându-se pe iarbă privind luna plină în toată splendoarea ei, cum îi mângâia chipul palid cu razele sale răcoroase.

           Se afla pe un munte din apropierea Cimitirului Damnaților, locul unde s-a duelat ultima dată cu Jiang Cheng înainte să fie dat afară din clan iar legătura lor să se piardă. Era un loc pustiu unde putea fi singur pentru a-și pune ordine în gânduri. Scăpase de blestem deci ce se mai întâmpla prin lume numai era problema sa însă îi lipsea o confruntare, totul era prea liniștit încât devenise plictisitor. Îl mâncau degetele să provoace el o problemă însă a promis că nu va mai face prostii.

         Ca și cum zeii i-ar fi ascultat dorința liniștea sa nu a durat prea mult. Luna a început să prindă pete roșiatice ce s-au extins tot mai mult înghițind întreaga sa lumină, iar curând luna devenise de o culoare sângerie îngrijorătoare ca și cum Zeița Lunii plângea cu lacrimi de sânge.

Wuxian :- Ce naiba? Asta cu siguranță nu este de bine.

          S-a ridicat alarmat în picioare privind luna fiind la un pas de a porni spre Gusu, Lan Wangji sigur știa ce se întâmplă și ce să facă, însă un nor negru de magie neagră ce venea dinspre Yunmeng îi atrage atenția.

Wuxian :- Yunmeng a devenit un loc de atras probleme.

            A mormăit pentru sine sărind de pe munte aterizând cu agilitatea unei feline, l-a luat pe Micul Măr și a pornit spre Yunmeng, deșii jurase că nu va mai merge în acel loc când știa că avea să-și ia câteva lovituri pe spate de la Jiang Cheng, dar oare primea puncte bonus că l-a salvat? Ce conta cu adevărat era să afle de unde se revărsau aceste resentimente când era sigur că atât Metalul Yin cât și Pecetea Yin au fost distruse, cine mai este acum? Doar nu s-a întors Wen Rouhan din morți? Sau și mai rău...stafia lui Jin Zixuan, asta cu siguranță ar fi înfiorător.

             Ajuns în apropierea Golfului cu Lotuși resentimentele ce se simțeau în aer erau din ce în ce mai puternice cu cât se apropia tot mai mult de reședința liderului Jiang. Spera ca Jiang Cheng să nu fi căzut într-o extremă atât de ciudată încât a ajuns afectat de resentimentele adunate în timp. Dar dacă nu s-a lăsat copleșit de ele cât inima de aur i-a fost distrusă, se îndoia că acum cu inima de aur intactă resentimentele și magia neagră l-ar pune la pământ, însă a trăit destule ciudățenii încât nimic nu l-ar mai surprinde.

           A trecut de arcada din lemn dur pe care se aflau sculptați lotuși, surprins că gărzile nu erau prezente așa cum se întâmpla mereu de când Jiang Cheng își recuperase clanul, iar pașii l-au condus spre reședința liderului de unde se auzea un sunet de vas spart.

—Încerci să mă otrăvești?

          Se aude glasul puternic al liderului Jiang ce ar face și un munte să i se închine. Cu siguranță era Jiang Cheng, doar el se enerva din orice chestie câtuși de mică.