The Untamed One Shot +18

🌺 Hua Cheng x Wei Wuxian 🌺{A DOUA PARTE}

                  Au mers o bună vreme în liniște, Wuxian strâmbând din nas de fiecare dată când o adiere de vânt întețea mirosul grețos de sânge și îl făcea să simtă că avea să vomite tot vinul pe care îl băuse.Pământul pe care pășeau era uscat de o culoare roșiatică, se și temea să se gândească de unde are această culoare, pădurea întunecată căci copacii uscați cu ramuri groase acopereau orice urmă de lumină ar fi îndrăznit să pătrundă, șuieratul vântului ce făceau scorburile să geamă dureros sub presiunea lor și mirosul grețos din aer, toate acompaniate de corbii cu ochi sticloși ce îi privea amenințător... Wuxian se simțea de parcă intrase în cavou.

Wuxian:- E prea mult dacă pădurea asta ar fi ceva mai plină de viață?

              Sare peste o băltoacă roșiatică, fruntea încrețiindu-se când urletul lupilor îi ridică părul pe spate.

Hua Cheng:- Lumina nu pătrunde în Tărâmul de Dincolo.Orice spectru de lumină ar fi o invitație a fantomelor pe tărâmul vostru.

                Îi răspunde brunetul mergând cu palmele la spate și silueta dreaptă.

Wuxian:- Stai...suntem în Lumea de Dincolo?

                S-a oprit brusc în loc când cuvintele regelui au ajuns la urechile sale.A fentat moartea de atâtea ori, șaisprezece ani i-a petrecut în Neant, iar acum s-a întors înapoi de unde a plecat? Însă acum se simțea diferit, simțea că dacă nu îl ascultă pe Hua Cheng nu avea să mai plece de acolo.Hua Cheng guverna tot ce ținea de Lumea de Dincolo, avea putere asupra fantomelor și asupra morții, putea să-l transforme într-un spirit cât ai bate din palme, nu era un adversar cu care se putea pune, nu avea nevoie de o hartă pentru a-și da seama de asta.

Hua Cheng:- Credeai că te antrenez pe tărâmul vostru? Lumea voastră este îmbâcsită în magie neagră, orice strop de magie neagră câtuși de mic ar putea intra într-o marionetă și să se creeze un întreg dezastru.

              I-a explicat în termeni cât mai concreți cât să înțeleagă riscul de a se antrena într-un tărâm unde lumina pură era într-un conflict continuu cu magia întunecată. Nu putea exista o cale de mijloc, nu exista o cale de mijloc, și nimeni nu încerca să găsească o cale de mijloc. Gândirea asta îl făcea pe Hua Cheng să deteste nemuritorii ce se proclamau nobili ai Căii Drepte.

Wuxian:- Cum se poate? Toate locurile afectate de Metalul Yin au fost purificate. Cum este posibil să mai existent urme ale acelei arme demonice?

                  A tresărit numai la gândul că bucăți din acea armă nenorocită ar mai putea exista.Era sigur că toate cele patru bucăți, inclusiv a cincea din interiorul său au fost distruse. Atunci...cum se poate să mai existe efecte secundare ale acelei magii interzise?

Hua Cheng:- Toată purificarea din lume nu va putea șterge urmele întunecate a ceea ce a fost.Trebuie să existe un echilibru între bine și rău, între lumină și întuneric. Când se naște un Bine prea mare, trebuie să ia naștere un Rău pe măsură pentru a menține echilibrul. Nu există cale de mijloc, nu există excepții.

              Amărăciunea din vocea sa nu a trecut neobservată de tânărul Wei.Ar trebuii să fie surd pentru a nu observa schimbarea de tonalitate a vocii celui mare.

Wuxian:- De ce pare că vorbești din propria experiență?

                Tăcerea ce a urmat i-a confirmat bănuielile. Exista ceva în trecutul lui Hua Cheng ce îl deranja și în prezent, ceva ce l-a făcut să deteste aparenta bunătate a nemuritorilor ce susțin cu mândrie Calea Dreaptă. Dar prin ce putea să treacă încât să îi schimbe întreaga gândire ca o clepsidră întoarsă?