The Untamed One Shot +18

🌺Song Lan x Wei Wuxian 🌺

* Înainte de toate vreau să vă spun că voi adăuga câteva referințe din Naruto, însă le voi adăuga în așa fel încât să nu pară ciudat. Iar această idee a pornit când mi-am dat seama de o mică asemănare și anume...relația tensionată dintre Wuxian și Jiang Cheng, asemănătoare cu cea dintre Itachi și Sasuke. Așa cum Itachi l-a iubit pe Sasuke așa de mult încât l-a ales pe el în detrimentul Clanului, așa și Wuxian l-a iubit pe Jiang Cheng încât i-a dat inima sa de aur fără a ezita o secundă. *

                  Căuta agitat printre ruinele unde cândva s-a înălțat un imens și puternic clan temut de celelalte clanuri din cauza puterii oculare deosebite, aspectul lor seducător brunet acompaniați de roșeața irișilor vrăjind și cea mai rigidă persoană, exilați la granițele spiritualității și forțați să trăiască pe cont propriu din cauza bătrânilor lideri ce nu știu să gestioneze o situație de cumpănă, însă din păcate nu găsea nimic care să îi fie de folos și să îi potolească zbuciumul interior.

Wuxian :- Nu-i bine...

                  Se lovește ușor cu pumnul în piept pentru a-și calma inima ce bătea ca nebuna dorind parcă să spargă coastele și să fugă de la locul ei, sprijinindu-se cu o mână de un raft când o vedenie din trecutul îndepărtat îi fură vederea preț de câteva clipe.

* —Frate mai mare, hai să ne antrenăm împreună.

              Un mic brunet de opt anișori, agitat precum un titirez, se agață de mijlocul fratelui său mai mare, privindu-l cu ochișori mari sclipitori ca două mărgele întunecate.

—Îmi pare rău piticule, nu am timp acum, data viitoare.

              Îi lovește fruntea cu două degete, privind cu blândețe cum chipul frățiorului său se bosumflă. *

                 Își deschide brusc ochii parcă trezit dintr-un coșmar, îndreptându-se spre ieșire când starea de greață devenea așa de insuportabilă încât simțea că avea să leșine. Adierea rece a vântului ce i se strecura prin șuvițele brunete de păr l-a calmat aproape instant, luând guri mari de aer pentru a se trezi din starea de visare. Nu fusese o idee prea inspirată să mănânce prăjituri pline de cremă dis de dimineață înainte de a porni la drum, dar era un mare pofticios, mai ales când venea vorba de dulce.

                 Nu înțelegea nimic din ce se întâmplă. De parcă nu avea și-așa destul de multe probleme, acum ai mai apărut și aceste viziuni ciudate. Cine erau cei doi băieți din viziunile sale ce păreau a fi frați? Ce legătură aveau cu el? Cine naiba i le tot trimite și de ce? Hai că pe Mo Xuan Yu l-a înțeles deșii răzbunarea este arma prostului, acum cine mai e? Doar nu s-a întors Wen Rouhan din morți, nu? Sau și mai rău...Xue Chonghai, dementul ce voia să purifice Metalul Yin și a pornit un întreg război, reușind să debalansese lumea nemuritorilor.

Wuxian :- Dacă a înviat Xue Chonghai și îmi trimite aceste viziuni pentru a râde de mine de debil mintal ce e, fac urât.

              Mormăie iritat lovindu-și pumnul de perete, lăsând o urmă sângerie pe semnul vișiniu ce reprezenta o semilună întoarsă vertical. Era doar o jumătate dintr-un însemn, cel mai probabil simbolul clanului ce își avusese reședința aici, dar după cum arăta locul...orice clan ar fi fost aici a dispărut.

                 A căutat informații despre viziunile sale în Gusu dar nimic, doar informații banale dar nimic util. Nu tu nume, nu tu însemne, nimic, de parcă întreaga existență a acestui clan a fost ștearsă din istorie. Ce fel de clan o fi fost de s-a dorit dispariția lor cu orohe preț? Nu era sigur că nenea Qiren îi va spune dacă îl va întreba, era evident că ceva ascunde, și să fie al naibii dacă se va oprii până nu va afla ce i se ascunde.