The Untamed One Shot +18

🌺Lan Xichen x Jin Guangyao 🌺{A DOUA PARTE}

                Talismanul i-a dus către o căsuță ascunsă de lume în interiorul muntelui, împrejmuită de iepurași micuți, pufoși și albi ce se jucau printre iarba verde ce ieșea la suprafață când razele de soare pătrundeau prin fisurile din stâncă. Era o cabană construită de Întemeietoarea clanului Lan, rămasă însă părăsită de când aceasta murise. Xichen se ocupase de amenajarea sa, devenind micul său loc de meditare unde se putea gândi în liniște la evenimentele dezastruoase din viața sa. Singurul lucru bun a fost să-l întâlnească pe A-Yao, să-și întărească legătura când a avut nevoie de ajutor.

                Au fost momente când credea că-și va face curaj pentru a îi mărturisi auriului ce simte, părea că celui tânăr nu îi displăcea apropierea intimă dintre ei, dar mai apoi îi scăpa printre degete cât ai bate din palme. Nu a putut trece peste faptul că Mingjue îl alungase pe auriu în asemenea fel, dar a încercat să fie cât se poate de diplomatic alegând să se sustragă din discuție cât încă mai era calm.

Guangyao :- Gabana asta...doar nu e...

                 A murmurat auriul surprins de faptul că s-au întors în locul în care legătura lor sufletească a luat amploare.

Xichen :- Așa este. Mă gândeam că este cel mai potrivit loc unde putem fi singuri. Nimeni nu ne va deranja aici. Nu vor bănui în veci că te ascund aici.

                I-a răspuns Xichen conducându-l în interiorul cabanei înspre șemineul amplasat în salon, urmând să pună pe foc un ceainic pentru a îi pregăti o bautură care să-l relaxeze, ceai infuzat cu lavandă mai exact, avea să îi diminueze toate grijile legate de fuga lor.

Guangyao :- Xichen...încă mă tem că am luat decizia greșită.

                   Își mușcă buza de jos stresat, așa cum face mereu când grijile năvăleau peste el. La început părea sigur că asta își dorește, dar acum...nu mai era sigur că a luat cea mai bună decizie. A văzut ce s-a întâmplat cu Wuxian și cât de blamat și huiduit a ajuns de oameni dintr-un motiv banal, nu prea voia să treacă și el prin aceleași lucruri oribile. Era deja obișnuit cu critica și ura oamenilor din jurul său, dar asta nu înseamnă că nu-l mai afectau. Doar pentru că zâmbea asta nu înseamnă că nu suferea, adevărata suferință cruntă este ascunsă de un zâmbet.

              Xichen l-a strâns pe auriu în brațele sale iar minute bune au rămas așa, auriul ascultând cum inima celui mare bate așa de armonios și de melodios. Va deveni melodia sa preferată.

Xichen :- Bujor...știu că nu are rost să-ți spun să nu-ți faci griji căci știu cât de grijuliu ești, dar îți promit că nimeni nu te va lua de lângă mine, de sub protecția mea. Chiar de soarele va cădea din locul său iar apa se va transforma în foc...am să trec prin spinii Iadului pentru a te ține în siguranță.

            I-a spus acesta pe un ton blând urmând să îi sărute fruntea și să îl alinte cu atingeri calde, încercând să îi ofere puțină siguranță pentru a îi mai elimina din grijii. Știa care este frica sa, și nu va permite ca asta să se întâmple. Nu și lor, nu și când are puterea de a ocoli toată tragedia.

Guangyao :- Dar dacă se va întâmpla ca în cazul lordului Wei?

                 Și-a ridicat căpșorul de pe pieptul celui mare pentru a-l putea privi în ochi.

Xichen :- Niciodată. Nu voi lăsa ca asta să se întâmple.

                Strânsoarea sa s-a accentuat la aceste cuvinte. Nu va permite ca asta să se întâmple. Îl va ocroti chiar și cu prețul vieții sale. Sunt atâtea locuri unde îl putea ascunde pentru a-l proteja, îi va înscena și moartea dacă asta înseamnă ca lumea să-l lase în pace. În cazul lui Wuxian a funcționat iar acum trăiește bine mersi cu Song Lan într-o cabană la malul mării bucurându-se de fetița lor, de ce nu ar merge și în cazul lor?