The Untamed One Shot +18

✨Wei Wuxian x Jin Zixuan ✨{PRIMA PARTE}

* Ar putea părea puțin ciudat dar până la urmă acesta este rostul acestei cărți. Ma bazez mai mult pe partea în care Wuxian era mai matur, mai dominant, ca să nu pară chiar așa de ciudat. *

       
              Viața tânărului Lord Wei, numit mai nou mult hulitul Patriarh al Yilingului, din pricina noii vene demonice ce îi alimenta trupul cu un nou tip de cultivare pentru a suplini lipsa inimii de aur, nu a fost nici când mai nedreaptă ca în acest moment. Parcă toate astrele s-au aliniat pentru ai face lui probleme. Când avea impresia că viața sa va putea reintra în normal și se putea bucura de puțină liniște după atâta vărsare de sânge inutil, se întâmpla ceva dezastruos ce ajungea să îi dea viața peste cap.

         Privea pierdut la plicul auriu din palmele sale cu însemnul Clanului Jin imprimat, Scânteia Zăpezii strălucind când primele raze de soare cad pe particulele de aur, însă părea că brunetul privește în gol căci ochișorii întunecați priveau într-un punct fix. Încă nu voia să accepte cuvintele scrise caligrafic pe hârtia imaculată, nu voia să creadă că acel plic a venit din Laning, deșii simbolul mărețului clan Jin îi rânjea disprețuitor de pe plic.

         Guangshan până l-a urmă și-a dus planul la bun sfârșit se pare. Renumele clanului era mai important decât fericirea fiului cel mare, nu a fost de ajuns că poftele sale demente l-au îndepărtat pe Guangyao de el, acum a distrus și fericirea fiului cel mare. Ce fel de om era acest Jin Guangshan până la urmă? Avea doi fii mândrii și frumoși precum niște flori de primăvară, nu a fost în stare să aprecieze pe nici unul dintre ei.

        Le-a distrus fericirea ca și cum ai zdrobi un bob de strugure fără ați păsa de ce lași în urma distrugerii. Guangyao s-a salvat de sub asuprirea propriului tată ce ar fi trebuit să-l protejeze ca pe ochii din cap pe fiul cel mic, dar Zixuan nu s-a putut opune deciziei tatălui său. A fost forțat să nu se opună, amenințat să renunțe la fericirea sa în favoarea renumelui clanului. Ce fel de tată face asta?

Wuxian :- Drăcie.

        Răbufnește brunetul aruncând plicul auriul lângă el, urmând să se întindă printre iarba verde privind la cerul ce își arăta frumosul răsărit. Simțea că avea să înnebunească dacă mai privea acel plic ca pe cel mai mare dușman al său.

        Cu ce a greșit atât de mult de acum era răsplătit astfel? Ce greșeli a făcut de lumea l-a dat la o parte de parcă nu valora absolut nimic?! De ce Jiang Cheng, omul pe care l-a considerat frate, l-a dat la o parte de parcă ar fi reîncarnarea lui Wen Rouhan? Poate folosea același stil de cultivare dar el nu era Wen Rouhan, nimeni nu putea înțelege că el nu era acel monstru lipsit de empatie.

       Wangji a încercat la un moment dat să-l ajute însă Wuxian l-a îndepărtat. Nu dorea să-și rănească, chiar și din greșeală, singurul prieten care i-a mai rămas. Tânărul Lan încerca să-l mai viziteze, însă Wuxian încerca să îi bage mințile în cap ca să nu o facă Qiren mult mai dureros. Știa că bătrânul Lan nu este milos nici măcar cu nepoții săi. Nu ar putea suporta că bunul său prieten să fie rănit până la sânge din cauza sa. Deja și-a pierdut iubitul, nu voia să-și piardă și prietenul.

Zixuan :- Wuxian?!

        Brunetul a tresărit auzind acel glas dulce, acel glas de care s-a îndrăgostit de prima dată când l-a auzit, deșii ca să fie sincer...acest auriu afurisit i-a făcut atâția draci încă și el se miră că mai gândește cum trebuie.

Wuxian :- Ce cauți aici?

         A întrebat cel mare pe un glas rece, lipsit de vreo emoție anume, cel puțin așa s-ar fi vrut a fi căci nu dorea ca auriul să fie tras în mizeria în care a intrat. Nu și-ar iertat-o niciodată dacă din vina sa Zixuan ar fi cel ce primește pedeapsa lui Jin Guangshan, iar acel nemernic de om nu este milos. Lasă impresia că vrea să-și ucidă fii la cât de brutal este în pedepse.