Iubirea este iubire indiferent din partea cui provine. Câteodată dragostea poate fi antidotul oricărei probleme, doar să avem ochii deschiși. Niciodată nu știi de unde poate să apară iubirea.
„Te iubesc și te voi iubi toată viața, iar dacă ș...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Xiao Xingchen ( Bottom)
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Purtătorul de Lumina privea inexspresiv sicriul lipsit de culoare al tânărului Xingchen. Refuza să creadă că în interior s-ar afla trupului celui ce este considerat a fi o legendă și singurul ce a reușit să aprindă o scânteie de căldură în sufletul înghețat al Purtătorului de Lumină din Gusu. A fost mai ușor să accepte moartea lui Wuxian înainte ca acesta să renască, dar de ce acum îi era așa de greu să accepte că Xingchen nu mai era?
Și ce era cu acel sicriu anost? Oare o legendă merită doar atât? Acel sicriu este o insultă la adresa celui ce era ca un îngeraș pentru inimile tuturor. Acel îngeraș ce dintr-o prostie a ajuns să facă o prostie și mai mare. De ce nu l-a oprit când a avut ocazia să o facă? De ce a stat tăcut și nu a făcut absolut nimic? De ce trebuie să se supună acelor reguli absurde și lipsite de sens? Deja a fost pedepsit până la sânge în trecut, ce mai avea de pierdut dacă mai încalcă câteva. Oricum nenea Qiren nu se va schimba nici după moarte, va muri cu acele reguli atârnate de gât.
Nici nu știe ce căuta în acel oraș lipsit de orice urmă de viață. Știa doar că nu își găsea locul în Gusu, nu avea stare și încerca orice pentru a-și ține mintea ocupată...cânta la țiteră, medita în peștera de sub Lacul Înghețat, instruia ucenicii...nimic nu mergea, nimic nu avea efect și tot la acest îngeraș ajungea să se gândească.
De câteva luni bune avea o stare de speriat, era mai rece decât era în zilele sale bune. Până și ucenici știau când Lan Wangji era prin apropiere căci aerul se răcea dintr-o dată. A revenit la personalitatea sa rigidă pe care o avea odată și nici că mai lăsa ca un zâmbet să îi coloreze chipul. Era o frumoasă fantomă de gheață, o frumoasă creație a gheții ce nu se lăsa pătată.
Se spune că aduce ghinion dacă îți vezi reflexia într-o oglindă spartă, dar dacă acea oglindă este de gheață? Nu avea un răspuns la asta, nu avea un răspuns la multe întrebări. În nici o carte din Gusu nu găsea un răspuns la starea sa.
Se simțea sufocat pur și simplu. Nu putea să stea pe loc, inima îl înțepa și avea nervi pe toată lumea. Qiren l-a lăsat în pace la rugămintea lui Xichen, mai rău ar fi făcut dacă stătea cu gura pe el când Wangji se afla în starea asta. Cea mai bună obțiune era să fie lăsat singur să își pune ordine în gânduri.
