The Untamed One Shot +18

🍷Jiang Cheng x Jin Guangyao🍷

              Pașii săltăreți ai brunetului creau foșnete ușoare pe poteca îngustă acoperită de frunzele arămii ale toamnei târzii, urmat îndeaproape de un auriu ce tresărea la fiecare sunet ciudat, ambii îndreptându-se spre cea mai întunecată parte a pădurii fermecate din Lanling. Zvonuri și legende stranii circulau în legătură cu acea pădure, numele îi fusese dat cu un motiv încât și Marii Maeștrii se fereau de acel loc. Nu era și cazul brunetului, unde era cel mai straniu și întunecat loc acolo se afla și el, practic se simțea ca la el acasă.

Guangyao :- Ce-a fost asta?

               A tresărit auriul auzind un fâlfâit de aripi undeva în spatele său ce l-a făcut să privească agitat în toate părțile.

Xue Yang:- O bufniță.

              A răspuns brunetul nepăsător continuând să meargă drept înainte, ce conta că drumul devenea din ce în ce mai greu de parcurs iar copacii tot mai întortocheați cu ramuri pline de țepi, continui să mergi ca orbul înainte.

Guangyao :- Asta ce-a mai fost?

              A întrebat auriul auzind ceva trosnind chiar lângă el.

Xue Yang :- O rămurică. Nu te mai speria din orice sunet.

Guangyao :- Tot nu cred că este bine ce facem.

Xue Yang:- De ce spui asta?

             Șatenul  a dat să îi răspundă însă brunetul s-a împiedicat de o rădăcină ieșită din pământ ajungând întins pe iarba uscată, nici măcar nu au observat că poteca prăfuită dispăruse sub un covor de iarbă uscată.

Guangyao :- Uite de asta. Nu e de ajuns câte prostii am făcut până acum, chiar este nevoie să facem...nici măcar nu mi-ai spus de ce suntem aici.

Xue Yang:- Vom trezi un demon străvechi, mai exact prințul demonilor.

           Spuse brunetul ridicându-se și sprijinindu-se de o piatră, credea el că este  o piatră când defapt era piatra funerară a prințului demonilor, pusă parcă în semn de batjocură pentru spiritul celui încătușat în Tărâmul Umbrelor.

           Prințul Demonilor, Stăpânul Magiei Întunecate, cel ce a reușit să purifice Metalul Yin în urmă cu treizeci de mii de ani, creând din Cultivarea Demonică un nou tip de cultivare spirituală ce nu afectează nici trupul nici mintea. Cel mai chipeș nemuritor din cele Șapte Tărâmuri, un Mare Maestru al artei demonice ce a avut parte de un sfârșit nedrept pentru că...s-a îndrăgostit. S-a îndrăgostit de un spiriduș al orhideei aurii, un tânăr ce promitea multe dacă urma calea dicatată de maestrul său...dar din păcate pentru Marii Maeștrii, socotelile spiridușului nu s-au potrivit cu ale lor. Dintre toți nobilii cu funcții înalte ce l-au curtat, auriul l-a ales fix pe prințul demonilor ceea ce nu prea le-a convenit Marilor Maeștrii.

              Au început să se opună metodei aleasă de tânărul prinț, găsind tot felul de motive pentru a convinge nemuritorii tărâmurilor respective că calea aleasă de chipeșul prinț este una malefică. La mijloc erau interesele personale și invidia, invidia că un tânăr prinț a reușit să purifice o bijuterie demonică de unul singur, reușind să creeze o nouă cultivare puternică și nevinovată. Cel mai ușor le era să-l elimine pe prinț din lumea spirituală pentru a nu le face concurență, ceea ce s-a și întâmplat.
 
              Nu se așteptau însă ca spiridușul orhideei aurii, însăși fiul Împăratului Divin, să sară în fața prințului protejându-l cu propria sa viață. Moartea iubitului fix în fața ochilor săi, în brațele sale, l-au mâniat pe prinț ce a dezlănțuit înfiorătoarea putere a Metalului Yin aducând haosul printre nemuritori. A fost nevoie de toată puterea de care dispuneau Marii Maeștrii pentru a-l încătușa pe prinț în Tărâmul Umbrelor, acesta jurând că se va întoarce pentru a răzbuna moartea nedreaptă a iubitului său, sfărmând Metalul Yin în cinci bucăți pe care le-a împrăștiat prin lume...nimeni să nu-l poată purifica, să rămână în eternitate o bijuterie blestemată.